Scrisoarea unui "el"

Hei tu,

De fapt,ar fi trebuit şi mi-aş fi dorit să încep cu "Draga mea".Dar nu pot.

Îmi pare rău că mă învârt în jurul unei clepsidre din care mi se scurg gândurile.Dintr-un capăt în celălalt,ca firele fine de nisip.Se scurg încet,încet,până la ultimul grăunte.Şi descopăr că am două posibilităţi.Să las clepsidra nemişcată sau s-o întorc cu susul în jos şi s-o iau de la capăt.

Simt că m-am transformat.Mi-e teamă că...te ador.Mi-e teamă.Dar ţie am să-ţi spun că te plac,că eşti frumoasă şi că mă simt bine alături de tine.

Simt cum mă sufocă imaginea ta din mintea mea.Şi-mi doresc să mă opresc mereu la aceeaşi oră,la acelaşi minut,la aceeaşi secundă.Să am mereu în minte instantaneul cu noi doi sărutându-ne pentru prima dată.Dar ţie o să-ţi spun că ai sărutat bine şi apoi am să-mi scarpin tâmpla,o să te iau de mână şi o să mergem într-o cafenea.

Simt că mă cufund în miere şi lapte când îmi strigi numele,când îţi simt respiraţia cum se prelinge pe lobul urechii în timp ce-mi şopteşti că mă iubeşti.Când mă priveşti în ochi şi îmi vorbeşti aripa stângă se trezeşte din visare,cea dreaptă înfloreşte şi încep să zobr printre cuvintele tale.Mă opresc pe buzele tale şi-mi jur că acolo voi rămâne toată viaţa.Dar ţie îţi voi spune că vorbeşti uneori prea mult,uneori prea puţin şi atunci când vorbeşti cât trebuie,eu am altceva de făcut,ceva care necesită linişte.

Vreau să-mi fi trăit anii cu capul aşezat în poala ta,cu braţele tale calde încolăcite pe după pieptul meu,iar dintr-o clipă în alta să mă surprinzi jucându-te în părul meu.Şi vreau să-i traiesc şi de acum în colo,tot acolo,fericit ca un copil cu o acadea în mână,tenişi noi şi zâmbet tâmp pe faţă.Şi vreau să facem schimb apoi.Vreau ca sfârşitul vieţii tale să te prindă cu capul imprimat pe umărul meu.Dar ţie o să-ţi spun că nu suport ca cineva să-mi pună mâna în păr,sau că mă doare umărul de la febra musculară.

Când simt că nu mai am putere să continuu în nicio direcţie,îmi regăsesc calea în tine,în ochii tăi.Dar ţie n-o să-ţi spun nimic,nu trebuie să ştii tu tot ce se întâmplă cu mine.

Vreau să plâng când sunt trist,când îmi doresc să fiu din nou copil,când îmi aduc aminte că am pus suflet în noi doi şi când suntem departe unul de celălalt.Şi vreau să îmi ştergi cu buricele degetelor toate lacrimile.Rând pe rând.Una câte una.Dar ţie o să-ţi spun că eu nu plâng.Eu sunt bărbat.

Simt că te doresc,că te vreau a mea cu totul,că vreau să fim unul şi acelaşi pentru toată viaţa.Vreau să ne amestecăm printre cearşafuri,să sorbim unul din celălalt ca dintr-o cupă plină de elixirul tinereţii,pe care toţi îşi doresc s-o dea pe gât dintr-o suflare,să nu-ţi rămâna nicio părticică de piele neatinsă şi nesărutată de mine,să facem schimb de suflete într-o singură noapte,iar a doua zi dimineaţa să fiu în stare să plâng cu lacrimi de fier pentru fiecare durere provocată vreodată de mine în sufletul tău.Dar ţie o să-ţi spun că am chef de sex.

Când îţi spun că am nevoie de o pauză,de puţin spaţiu...e pentru că vreau să simt de nenumărate ori plăcerea de a mă întoarce iar şi iar doar la tine.

Dar n-o să-ţi pot spune niciodată toate astea.Sunt bărbat.Trebuie să fiu bărbat.Nu pot să-mi depăşesc condiţia.

Dar,promite-mi că vei fi aici şi mâine şi poimâine,că mă pot întoarce mereu la tine!Iubeşte-mă,te rog!

Cu drag,

un "el"