Zambesc.Suspin.Casc.
Cam asta fac,daca te intrebi.E stare generala.Oscilez.
Mi-am adus aminte de o discutie semi-filozofica,pe alocuri in plesneala si cu multe franturi de glume de-ale noastre,cu Marie(despre care o sa mai vorbesc de acum mai mult,cu siguranta).
Ii spuneam ca e ciudat cum unii oameni intra in viata ta si lasa cate ceva,dupa care ies(din pacate sau nu).Ceva care te schimba(nu neaparat in bine),care te motiveaza,care iti ofera o alta perspectiva asupra gandurilor tale...ceva signifiant oricum.
Si lucrurile astea n-o sa le observi pe loc.Dupa putin timp,ai sa privesti inapoi si ai sa vezi limpede ca s-a produs o schimbare acolo,in momentul ala.Si ai sa te bucuri,probabil or sa-ti dea lacrimile de incantare sau o sa-ti para rau si poate va incolti un regret in inima ta.
Dar in ce moment ajungi sa-ti dai seama de schimbari?Daca iti dai seama mai repede,inseamna ca persoana in cauza a iesit deja din viata ta?Poate sa fie acolo in continuare?
Iar nu stiu ce vreau...iar vorbesc aiurea cu mine insami.Imi promit ca de azi inainte nu ma mai gandesc la nimic din ce-a fost,din ce ar fi putut sa fie,din ce n-a fost si as fi vrut sa fie...Dar nu pot.Caci a doua zi tot eu sunt cea care se razgandeste,tot eu sunt cea care suspina,sufera,tace,vorbeste,rade,glumeste,ameteste...tot eu sunt cea care jongleaza cu propriile-i sentimente.Si ma urasc pentru asta.Pentru ca vointa si incapatanarea mea de Berbec se canalizeaza intotdeauna pe ce-i mai dificil de scos din minte,exact pe ce trebuie sa NU fac.
Mergand prin zapada,alunecand pe trotuar,inspirand aer rece pe nas,am ascultat melodia asta si...Mai pot sa zic ceva?
(Da,ma mai urasc si pentru ca le potrivesc pe toate si pentru ca fiecare chestie marunta imi aminteste de cate ceva.)
Reik y Sin Bandera-Que lloro
Quédate un momento aquí-Ramai o clipa aici
no mires hacia mi-nu ma privi
que no podré aguantar-caci n-o sa pot suporta
si clavas tu mirada-daca ma tintuiesti cu privirea
que me hiela el cuerpo-care imi ingheata corpul
me a pasado antes-mi s-a intamplat si inainte
que no puedo hablar-si am ramas fara cuvinte
Tal vez pienses que estoy loco-Poate ti se pare ca sunt nebun
y es verdad un poco-si e adevarat,sunt putin
tengo que aceptar-trebuie sa accept
pero si no te explico-dar daca nu-ti explic
lo que siento dentro-ce simt inauntrul meu
no vas a entender-n-ai sa intelegi
cuando me veas llorar.-cand ai sa ma vezi plangand
Nunca me sentí tan solo-Niciodata nu m-am simtit atat de singur
como cuando ayer-asa ca ieri cand
de pronto lo entendí-dintr-o data am inteles
mientras callaba-in timp ce eu taceam
la vida me dijo a gritos-viata mi-a strigat
que nunca te tuve y nunca te perdí-ca nu te-am avut niciodata si niciodata nu te-am pierdut
y me explicaba que-si mi-a explicat ca
el amor es una cosa-dragostea e un lucru
que se da de pronto-care ia nastere
en forma natural-intr-o forma naturala
lleno de fuego-plina de foc
si lo forzas se marchita-si daca fortele istovesc
sin tener principio-fara sa aiba inceput
llega a su final.-ajung la finalul lor
Ahora tal vez lo puedas entender-Poate,acum vei putea intelege
que si me tocas se quema mi piel-ca daca ma atingi,imi arzi pielea
ahora tal vez lo puedas entender-poate,acum vei putea intelege
y no te vuelvas si no quieres ver-si nu te mai intoarce daca nu vrei sa mai aflii.
Que lloro por ti-Plang pentru tine
que lloro sin ti-plang fara tine
que ya lo entendí-acum am inteles
que no eres para mí-ca nu esti al meu/a mea.
y lloro-si plang
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu