Alejandro,Fernando,Roberto și încă unu':))

Am fost acasă.

Acasă nu mai e acasă,de cand altceva înseamnă acasă,acum.

"-Ce faci după facultate?

-Ah,mă duc acasă,sunt obosită,vreau să dorm."

"-Te iau cu mașina de acasă?"

Nu-mi mai simt locul într-un loc pe care mai ieri îl numeam "acasă".

Degeaba mă joc cu cuvintele,pentru că știu că nimic bun nu iese de aici...

Totuși realizez ca-mi place unde sunt,îmi place ce studiez,îmi place ce fac,nu știu voi,dar eu mă duc de drag la facultate...

Voiam să scriu mai mult,așa mult încât să mă doară și dintr-o dată nu mai pot.NU mai pot..NIMIC.

Mă împiedic peste tot,dar dacă mă ridic,ești...dacă încerc iar să pășesc,ești,mi-e teamă că dacă vorbesc,dispari.

by Greenex on http://greenex.deviantart.com~Mulțumesc,Alinuța!

Bittersweet and I.

Îmi plac oamenii.

Îmi place să interacționez cu ei,să îi ascult,să le vorbesc,să-i ajut,să îi analizez...

De aceea sunt destul de sociabilă și-mi place să fiu înconjurată de oameni.În momentul ăsta,totul e de așa natură,încât am cunoscut în nici o lună o grămadă de lume nouă.

Începând cu colegi noi și terminand cu...

Mi-am făcut un bun prieten alături de care pot să râd la orice oră vreau,alături de care mă simt protejată,mi-am făcut un amic cu care pot să vorbesc de toate și...în special,o prietenă  foarte bună.

Da,e vorba de tine, Alecsa.

Ești o fată minunată,semănăm foarte mult în unele privințe și gândim la fel.Mă bucur tare mult că te-am cunoscut și sper să ținem legătura.

Ah,și data viitoare să nu ne mai greșim burgerii de la Spring.A fost foarte tare faza cu "Eu cred că am ciuperci pe aici."Mi-a plăcut să râdem de cele două domnișorele agasante care făceau reclamă la două restaurante diferite,mi-a plăcut să ne uităm după hăinuțe și să ajungem din greșeală la etajul cu jocuri.Ah,da și s-o vedem pe Xonia de nu știu câte ori...Îți mulțumesc că ne-am împrietenit!

***

Dacă și mâine mă iei în brațe,dar mai strâns ca data trecută,mi-ai da voie să zic că mi-a fost dor de tine o viață întreagă?

"En Tus Pupilas"
by Shakira
Quand tu, quand tu me prends dans tes bras
Quand je regarde dans tes yeux
Je vois que Dieu existe
C' est pas dur d'y croire

Antes de conocerte el mundo era plano
Aunque lo discuta usted Señor Galilei
Y me canse de besar ranas en vano
Pero el príncipe azul
Jamás no encontré

Y así llegaste tu
Devolviéndome la fe
Sin poemas y sin flores
Con defectos con errores
Pero en pie

Y siento
Algo en ti algo entre los dos
Que me hace insistir
Cuando miro en tus pupilas se que Dios no dejo de existir
Tu lo haces vivir
Tu lo haces vivir

La vida es una colección de recuerdos
Pero a nada como tu recuerdo tan bien
Desde la redondez que tienen tus labios
Al olor de tu pelo
Al color de tu piel

No pienses que te iras y me voy a resignar
Eres lo mejor que me ha pasado
Entre lo mundano y lo sagrado
Y aun mas

Y siento
Algo en ti algo entre los dos
Que me hace insistir
Cuando miro en tus pupilas se que Dios no dejo de existir
Tu lo haces vivir
Tu lo haces vivir

Quand tu, quand tu me prends dans tes bras
Quand je regarde dans tes yeux
Je vois que Dieu existe
C' est pas dur d'y croire

Frânturi

Se întâmplă să ajung la destinație mai devreme decât prevesteam.Mă aștepți în gară?

.

Am obosit,îmi târăsc bocancii și nu-mi mai suport murdăriile de pe față și mâini.

.

Știu s-ajung la tine,știu să mă și întorc și știu că aici mi-e locul...

.

Nici măcar nu mai funcționez bine.De ce ai vrea să ai ceva defect în locul unei mașinării sofisticate?Ia-mă,du-mă și uită-mă acolo.Aș fi festin pentru șoareci și nu m-aș supăra o clipă.

.

-Unde duce linia ferată,domnule?

-Către singurătate,domnișoara!

-Opriți-mi două locuri,am bagaje multe!

................................................................................................

Iată-mă,studentă de două săptămâni.

Multe cursuri în brațe,multe cursuri pierdute=orarul nebuloasă,metrou,metrou,metrou,puțin RATB,cămin Agronomie,cămin Hyperion,colegi,mulți colegi,foarte mulți colegi=deja câțiva prieteni,profesori de treabă,râsete,cafea de la tonomat,oboseală,spaniolă la ora 20:00,Universitate,Schitu Măgureanu,3-5 etaje,6 etaje...

And who's gonna take care of you?

by poop-art

Astăzi  plec de acasă.De azi înainte începe ceva nou.Schimb atmosfera,orașul,oamenii,mediul,școala,casa.Cam TOT,dacă mă întrebi pe mine.
Mi-am strâns lucrurile,strictul necesar care s-a dovedit a fi mai mult decât îmi imaginasem.
Un geamatan mare și verde,încă vreo 2-3 genți și-un corp mic de mobilă,luat la insistențele mamei.
Am înghesuit în ele cam tot ce-i trebuie unui student.Ce-am crezut eu că-i trebuie.
Am să mai trec și pe acasă,normal,dar o dată ce-am plecat,se schimbă ceva în mine.Nu știu,poate mă înșel(sper).
Rămân același om,caracterul rămâne același.Asta e evident.
Plec  de acasă și...o las pe Simina de până acum într-un colț.Plânge,are fața umedă.Nu pot decât să îi întind o batistă și o promisiune.Promisiunea c-am să mai vin s-o văd,
c-o să mai stăm de vorbă și că vom depăna amintiri.Dar doar atât.
Închid ușa camerei mele.
Plec de acasă și...realizez ca nu mai am de la cine să-mi iau la revedere.Deschid ușa dormitorului părinților mei și inspir cu greutate.Mă invadează multe sentimente,gânduri și am o mie de reacții.
Îmi  iau la revedere de la ai mei și mă gândesc că abia aștept să-i văd deși au trecut doar vreo două luni de la ultimul “la revedere”.
Și-mi  iau la revedere și de la bunica mea.Deși ea e mereu cu mine.În inima și mintea mea.E acolo,mă sfătuiește și-mi poartă de grijă.Dacă nu mai e pe pământ,e pentru că de Sus poate avea mai mare grijă de mine.
Și o iau și pe cățelușa mea în brațe,o pup și ea mă mârâie.Ca de obicei!I-o dau bunicii în brațe,le zambesc  amandurora și închid ușa dormitorului.
Plec...și-mi las prietenii acasă,dar întotdeauna mă voi întoarce la ei.Sunt unul din cele mai importante lucruri din viața mea.Nu am multă lume în sufletul meu.E loc destul,dar nu am de gand să-l ocup prea curând.
Mă duc în sufragerie și parcă revăd toate party-urile,toată distracția,tot ce eram acum 4 ani de zile,tot ce-am devenit alături de ei:un om mai bun,un prieten adevărat,sursa lor de amzament când erau supărați,am învățat să fiu un umăr pe care să plângă și că la rândul meu găsesc alinarea în ei.
Închid și ușa sufrageriei.
Și rămân cu mine însămi un moment,în hol și îmi spun:
"-Asta e!Începem o viață nouă!Trebuie să fi tare!
-Dar îmi vine să plâng!
-N-ai să plângi pentru că jos te așteaptă cea mai bună prietenă a ta,care n-are chef să vadă o toantă de 19 ani cum plânge și ea vrea pe drum să trăncănească și să râdă cu tine.
-Dar...
-Și la București  te așteaptă două fete minunate,colegele tale de apartament,alături de care viața acolo îți va părea mai ușoară!
Ia-ți  bagajele și cară-te!"
Închid ușa de la intrare cu cheia.
Am plecat de acasă.