25 decembrie, 2010

deifgehașifhier



În afară de asta mai adaug la lista mea de New Year's Resolutions:
-să nu mai adorm la filme;
-să nu mai las pe nimeni să-mi intre în suflet,deja e ocupat tot spațiul,nu mai am chef etc.;
-vara asta să închei pactul cu biblioteca,i-am promis eu demult c-o "devorez";

Pe 3 ianuarie blog-ul meu jurnalul meu împlinește un anișor.I-am promis multe cadouri,unul deja i l-am făcut.L-am recitit integral.Urmează un post special,scris în urma lecturii și o schimbare de look.
Acum statisticile:

Căutaţi cuvinte cheie
futaiuri
-51-(toți perverșii s-au adunat aici.pe tot anul sunt 126.)









futaiuri scurte-
9-(aveți și o obsesie cu astea scurtilii)









am lasat pe spate am
-3-(și s-a mai ridicat?)









futaiuri pe alese-
3-(am doar din-alea culese...)









futaiuri 2010
-2-(ne vedem în 2011)









futaiuri dubioase
-2-(uuuu,aliens!)









futaiuri simple si scurte
-2-(ce oameni!chiar va apreciez!)









futaiuri2010
-2-(cu space bar,n-ați putut să terminați,of!)









sa mi oferi un pliant
-2-(două!)









am lasat pe spate
-1-(am înțeles,deci unuia nu i s-a mai ridicat)


24 decembrie, 2010

Frânturi ce-mi aparțin pe jumătate._3


Stau cu fundul pe covorul moale,albastru.Ambele mâini mi le țin pe lângă corp și când și când mai observ câte o scamă pierdută printre firele bleumarin.Le adun una câte una și gânguresc.Stau cu capul rezemat de genunchii tăi,iar tu stai așezat pe patul acoperit de pătura în culorile curcubeului.Îmi gâdili tâmplele și când chicotesc,zâmbești și tu...și-ți zâmbesc și ochii.
Te apleci cu buzele deasupra buzelor mele și rămâi în aer,cu 3 cm deasupra lor.Mor de nerăbdare,vreau să faci ceva...Zâmbești malițios.Știi că vreau să faci ceva,dar mă lași să aștept...
Cu mâna dreaptă,fină,mirosind a trandafir proaspăt pus în glastră,îmi mângâi șuvițele ondulate leneș,le treci pe fiecare printre degete.Atingi fiecare trăsătură de pe fața mea,de parcă ai a vrea s-o ții minte ca s-o poți reda mai apoi pe o coală alba de hârtie,arsă cu bricheta în colțuri.Cu toată palma cobori,îmi alini curbura sânilor și simți că mi-e frig,sau că a început să-mi placă mai tare.Rămâi cu mâna stângă în partea stângă a pieptului meu și-mi spui că astăzi ți se pare că te iubesc mai puțin.Mă trezesc ca arsă,mă ridic repede de pe jos și sar în brațele tale,te mușc de buza de jos,încercând să te cert în felul ăsta.Dar... iar zâmbetul ăla malițios,care,drept să-ți zic mă incită...
Mă uit la ceas și...se pare că de data asta au fost doar 5 minute.Am visat mult mai puțin ca data trecută.
Nu știu...nu te cunosc,nu mă cunoști,dar te visez,te vreau cu mine.Ce e asta,oare?

20 decembrie, 2010

Dear agony,

Am nevoie de oameni ca să nu uit că sunt și eu om la rândul meu.Am nevoie de oameni,să pot să trăiesc.Am nevoie de tine să pot să zâmbesc,să pot să mă trezesc din pat și să nu trag draperia,acoperind fereastra...ci să las să intre lumina...


M-am trezit în capul oaselor,cu chiu cu vai,încă mă mai durea,mi-am încolăcit mâinile în jurul stomacului,mă cuprindeam toată...mă durea...
Mi-am băgat apoi mâinile prin păr,am scos câteva fire.M-am uitat la ele,păreau despicate,decolorate...M-am încrunatat,mi-am strâns părul și l-am așezat pe umărul drept, lăsând mai multe fire de păr să cadă pe podea...
Am privit în jos cum,în plutirea lor lentă,se apropiau și mai tare de parchetul maro.Mi-am privit degetele de la picioare și m-am întebat cât să fi fost de când mi-am făcut pedichiura ultima oară.
Mi-am îndreptat spatele.Și mă dureau toate încheieturile...
Mi-am încheiat nasturii cămășii...câțiva lipseau și m-am enervat teribil când,căutându-i apoi prin pat,nu i-am mai găsit.Voiam să-i cos.
Mi-am incheiat cămașa și m-am cuprins iar în brațe,acolo,pe marginea patului.Nu voiam să mă întorc,să mă uit la cealaltă jumătate de pat,știam că e goală.
Am apucat cu mâna tremurândă gulerul apretat al cămășii.Încă mai mirosea.Puțin,dar încă mai era acolo.Mi-am mutat nasul 5 centimentri de bumbac mai încolo,dar mirosul se schimbase într-un miros greu,mirosea a închis,a stătut,nu era un miros proaspăt,era un miros care mă făcea să plâng de furie că n-am pus-o la spălat,dar în același timp care mă făcea să mă gândesc că s-ar fi pierdut orice urmă de parfum de-al tău.Același miros mă făcea să mă gândesc că în puțin timp și pata aia mică,cât un bob de mazăre,se va duce și ea curând...
M-am întins pe pat...Mă durea...rău.
M-am întors pe partea cealaltă și am strâns plapuma în jurul meu.Mi-am încolăcit mâinile și picioarele în jurul ei și-am ațipit.M-a trezit un sunet trist,credeam că-i soneria de la ușă.Și din nou am simțit dureri...mă durea capul,mă durea fiecare oscior ce mă alcătuia,mă durea splina,mă durea ficatul...mă dureau dimineațile și serile cu tine,petrecerile de zi de naștere,împodobitul bradului de Crăciun,ciocnitul paharelor de Revelion,cafeaua de dimineață,privirea ta încruntată în ecranul laptop-ului,urma de zaț pe buza inferioară...mă dureau mâinile,buricele degetelor cu care te atingeam,vârful palmei arde de când n-a mai fost zgâriată fin de barba ta nerasă,ochii mă ustură crunt de când nu s-au mai oglindit în ai tăi.
Mă dor tălpile,picioarele,cele care mergeau la unison cu ale tale,mereu în tandem...mă doare gura și buzele îmi freamătă...
M-am trezit în capul oaselor,cu chiu cu vai,încă mă mai durea,mi-am încolăcit mâinile în jurul stomacului,mă cuprindeam toată...mă durea...
Mă durea dorul de tine.Niciodată n-am știut.

12 decembrie, 2010

New Year's Resolutions


-Să nu mai lipsesc la niciun curs/seminar;
-Să știu exact ce vreau,când vreau;
-Să am persoanele dragi la fel de aproape ca până acum;
-Să nu fiu tristă în nicio zi,indiferent că e ea ploioasă/înnorată etc.
-Să nu-mi pierd fler-ul de până acum;să-mi dau seama la fel de bine ca până acum când să spun da și când să spun nu...și cui!
-Să descopăr că încă mai știu să iubesc...

Hai că nu-s multe și nu-s greu de realizat!Totul ține de mine și de voința mea...

05 decembrie, 2010

There will always be an "if" in life.

C-am făcut multe greșeli,c-am gândit întâi cu inima și entuziasmul ei,c-am fost importantă pentru oameni pe care n-am știut să-i valorez,c-au fost importanți pentru mine niște oameni care nu m-au apreciat...
Toate astea le-am uitat...Ceea ce nu pot să uit nici în ruptul capului e...
Am hotărât.Jucăm Ruleta Rusească.Și aș vrea să renunț,dar mă ții în loc...Știu că merit să câștig,dar în același timp vreau să renunț.Pentru că nu vreau să mor.Vreau doar să mă rănesc,prefer să mă chinui toată viața,dar nu vreau să mor.Vreau să te am,nu vreau să mor.Sună rezonabil,nu?Nu vreau să fac nimănui altcuiva rău decât ție și mie.Dacă ar fi să aleg,da,asta aș face.Ne-am face nouă rău.Dar...altcuiva,nu.M-auzi?Nu!
Încă mai am timp să mă retrag?Nu...nu știu...

Deja mi s-a pus revolverul în mână.Ce mă fac?
Adversarul meu mă așteaptă...spate în spate,răsuflare lângă răsuflare...
Și cine e el?Cel pe care l-am iubit,cel pe care l-am alinat,cel ce m-a făcut să zbor și în același timp m-a făcut să cad,cel care încă mai există...
Îmi transpiră tâmpla,palmele,simt că-mi alunecă revolverul din mână,simt că nu mai vreau să iau parte la niciun joc,vreau să-mi împrăștii creierul pe pereti și să nu-mi pese...
Când am devenit atât de empatică?N-are nicio legătură cu nimic,doar ce m-am gândit la asta acum.O să renunț acum la ce trebuia să am mereu,la ce era de fapt al meu și al nimănui altcuiva?Doar pentru că m-am lăsat intimidată,doar pentru că m-am gândit ce rău aș putea să fac...Pff!Pufnesc în râs pentru că știu,știu că cineva trebuie să plăteasca pentru tot...și aceea nu sunt eu.
Nu mai văd nimic,mi s-au împăienjenit ochii și după al doilea pas pe care îl facem distanțându-ne unul de celălalt mă întorc,te văd cum ții pistolul la tâmplă și te pregătești de ultimul pas.Îndrept revolverul spre tine și apăs pe trăgaci.
Sting lumina,închid ușa.Plec,dar în același timp rămân cu tine timp de o zi și o noapte.Apoi plec din nou.

01 decembrie, 2010

I have grown too strong to ever fall back in your arms.


Încă nu ninge,dar e iarnă.Știu asta,simt asta.Mă ghemuiesc în jurul sufletului meu și aflu cum era 
să fiu copil acum câțiva ani.Și nu mă recunosc.E așa diferit.Totul e diferit.

E iarnă,nu ninge și nimic din ce știam că e adevărat nu mai există.

S-aștept un prim fulg de nea să-mi dau seama că nu mai pot să simt?
Și vreau...vreau să fac atâtea.Să citesc atât de multe cărți,să văd atât de multe filme,să mă plimb prin
foarte multe locuri,să îmi revăd prietenii de multe ori...Și simt că n-am timp,că mă opresc subit la o stație care,aparent,nu e a mea...
Aveam în minte ideea unui roman și nu vreau s-o pierd doar pentru că nu am timp.
Am ideea unor alunecări de grafit pe o coală albă.Vibrează,ceva vibrează,dar nu am timp.
Vreau ceva material,pentru că nu-mi mai pot permite nimic spiritual.Stoc epuizat!
Să ningă odată o dată!