05 decembrie, 2011

Cândva... într-o agendă,

    
     Mi-am dezvoltat o latură extrem de periculoasă. În sensul că pot să-mi duc zilele cu ea, dar nu mă pot decide dacă îmi face sau nu placere să mă chinui puțin câte puțin, sfârșind prin a da foc cuvintelor și a scuipa scrisul.
        Îți spun în gând. M-am hotărât. Deocamdată e unicul, micuțul și confortabilul mod prin care îți pot spune, fără să-mi fie frică, fără să simt că pierd, că mă pierd...fără să simt că neîncrederea îți sapă șănțulețe pe tâmple.
        Ți-am spus azi-dimineață, când încă dormeai și atunci când te-ai trezit și m-ai privit cu ochi de copil, când îți simțeam gândurile furnicându-mi mie pielea. Ți-am spus și ieri seară, printre cearșafuri, când luminile au explodat întuneric pe sufletele noastre.
       Te simt în fiecare por, pe gene am praf de stele sub care am rătăcit de atâtea ori în speranța că mă regăsesc în tine. Te iubesc pentru că te simt și te simt pentru că te iubesc. Ciclu vicios. 
Și n-am nevoie de ticăitul unui ceas sau de foșnet de file care să-mi spună contrariul.

02 decembrie, 2011

Ceva-uri.






Dacă ai știi că eu m-am simțit un alt om încă de pe atunci când mi-ai  arătat cum se întinde orașul 
luminiță cu luminiță 
și fiindu-mi frig m-ai îmbrățișat cu un sărut.
 În cazul meu nu ningea, dar ploua cu stele.

***

Am zis mereu că sufletul ți se vede mai bine când dormi. Când nu ești rău, nervos, supărat. 
Și al tău, acum, e atât de frumos... l-aș îmbrățișa până s-ar sufoca.

Furtună-mă în ochii tăi și apoi soare-mă în brațele tale.
Ascunde-mă legat la ochi și apoi caută-mă cu inima bandajată.
Toate astea cu sufletul tău somnoros.
Abia aștept să-ți dai seama că m-ai descoperit.

03 noiembrie, 2011

Te guardo en el silencio y el calor de mi peqeño bolsillo llamado alma.

Caută-mă acolo unde știu sigur că am pus o bucată inimaginabil de mică de materie care mă compunea odat' și umple-te de mine, sufocă-te.
Eu nu te-am căutat niciodată, am știut doar că pe fundul unei mări, oricum se află o dorință. Una care are nevoie doar de un suflu de aer proaspăt într-o seară de vară, când te-ai așezat cumva pe sufletul meu. Nu m-a deranjat că n-ai zis "pardon!", mi-a plăcut să te țin în poala sufletului meu și să-ți fredonez cântece de leagăn în gând ca să adormi și să-mi gâdili cu genele aorta.
Pulsează, pulsează... stele cad una câte una, dorințele nu-mi vine să le rostesc nici măcar în șoaptă, așa, cu mine însămi... 
Știam doar că aveau să se împlinească... într-o zi. 
Iar seri de vară ca aceea vor mai fi atâtea și atâtea... stele vor mai cădea atâtea și atâtea...

09 octombrie, 2011

Dor.

Mi se imprimaseră cuvintele pe vârful limbii... Te priveam și dansam în ochii tăi. Dar am preferat să tac. Nu vreau să știi, vreau să simți. 
Ți-am zis astăzi în gând că "te iubesc" și tu mi-ai zis că ai tresărit într-o zi de octombrie... atunci când începuse să se facă frig.

28 septembrie, 2011

Am inima pe genunchi.



E frig, e frig, e frig! Închide fereastra aia nenorocită! 
Ai șoseste de lână și îți ții nasul sub plapumă și-mi zici mie să închid fereastra?
Îmi e frig! Taci! Îmi e frig! Te rog, taci! Te rog!


Își ține capul între palme, iar apoi, ghemuită, ținându-și torsul în brațe se chinuie. Își umezește buricele degetelor cu lacrimi și din când în când suspină și stelele se apleacă tot mai mult să o privească. Își trage nasul și se adâncește și mai tare în gânduri. Își aduce aminte că trebuie să o lase mai moale. Că drumul pe care și-a ales să meargă cu pantofii noi de pânză verde e abrupt chiar dacă atunci când are ochelarii la ochi pare bătătorit și numa' bun de-o promenadă.
Nu-i mai place când râde și apoi plânge... dar își dă seama că dacă n-ar ține plapuma peste ea, sufocând-o, i-ar ieși la iveală toate temerile. Toate care se transformă în monștri și umblă la miezul nopții pe pereți.
E greu să-și mai aducă aminte cum era ea acum ceva timp... îi era greu pentru că se schimbase mult. Uneori i se pare că e mai urâtă în oglinda ei, dar atât de frumoasă în ochii lui, că nu mai are un trup chiar pe placul ei, dar e atat de perfect mulat în brațele lui, că nu mai are buzele atât de cărnoase precum și le vedea ea într-o vitrină de la Unirii, dar sunt atât de vii unite cu ale lui, că nu mai era atât de visătoare pentru că toate visele în care credea cu adevărat i le împlinise el. Totul era atât de firesc, dar în același timp un nor mare se chinuia să își facă loc deasupra capului ei.
Își scoate căpățâna de sub plapumă și o lasă să atârne pe marginea patului. În gol, în jos... pe jos. 
Avea nevoie ca el să creadă în tot ce ea ajunsese să vadă dincolo de o oglindă.

Și totuși fereastra aia era ferecată bine.

27 septembrie, 2011

Eh... :)

1. Cartea lui Dave- Will Self
2. Angeologia- Danielle Trussoni
3. Să nu mă părăsești- Kazuo Ishiguro
4. Prima noapte- Marc Levy
5. Contesa sângeroasă- Andrei Codrescu
6. Toxic- Francoise Sagan
7. Relații exuale- Michel Birbaek
8. Revolta- Suzanne Collins
9. Privind în soare- Julian Barnes
10. Sânge satanic- Cristina Nemerovschi
11. Furor- Markus C. Schulte Von Drach
12. Eu și Marley- John Grogan
13. Pe neașteptate, un înger- Jaime Bayly
14. Anestezie locală- Gunter Grass
15. Privind soarele în față- Irvin Yalom
16. Mistere veneţiene- Kathryn Walker
17. Indicii anatomice- Oana Stoica Mujea
18. Formula lui Dumnezeu- Jose Rodriguez Dos Santos

18 septembrie, 2011

E timpul să te trezești, M.!

Erau două tacâmuri pe masă. Și inimi înșirate pe o culme de rufe, afară, în plină stradă. Lăsate oricând să cadă sau iarna să înghețe și să se prăbușească pentru că o asemenea greutate nu e preferată de nimeni...-cum să-ți explic- căcatul ăsta e greu de dus pentru o persoană atât de mică.
Treceau orele prin fața ei ca niște melci bătrâni, încovoiați. 
Era frumoasă și frumusețea ei nu s-a dus odată cu gândurile care o apăsau strident. Avea părul negru, dar sufletul încă nu îi era negru.
Stătea pur și simplu la masa aia și își rodea unghiile până la carne. În microbuzul care o adusese până aici transpirase și sudoarea era prea rece și prea sărată pentru gustul ei. Se păstrase de-a lungul drumului și tot spera, spera să poată să o înlocuiască cu ceva dulce, ceva cu parfum de fragi, sau poate cu un pic de gust de miere...
Totul era la înălțimea așteptărilor ei. Numai că demult nu mai spera să fie așa cum își dorea.
Se juca cu furculița pe fața de masă albă și făcea contururi și trasa linii așa cum își aducea aminte că le văzuse în palma lui. Și încerca cu palma întinsă să imprime liniile pe mâna ei, să vadă dacă se simțea la fel ca atunci când îl ținuse de mână în grădina japoneză.
Apoi, ca din senin, începuse să plângă, dar din ochi nu îi curgeau lacrimi. Și nici fața nu i se schimonosea, nu i se contracta niciun mușchi. Plângea înlăuntrul ei. Și se scurgea pe podea cu tot cu visele ei și cu dorințele încă neîndeplinite, dar la care spera iar și iar și iar și iar pe acordurile melodiei Break a lui Selah Sue.
Voia cumva să fie totul bine, să bea o bere rece și să îi inghețe mâinile pe doză și apoi cu buricele degetelor înghețate să șteargă orice urmă de... tot de-al lui.
Treceau zilele, ea rămânea tot la masa aia, aia cu două tacâmuri, ascultând la nesfârșit casete audio vechi. Și nu știa că au trecut zilele și nu știa că a venit totuși septembrie și că trebuie să facă curățenie. Și că dacă din întâmplare va deschide fereastra, o să observe toată lumea care i se așterne la picioare și care o invită călduros să se ridice de la masa aia și să scape tacâmurile ei pe jos și îndreptându-se spre ușă să le calce în picioare. Iar pe ale lui să le lase acolo și păianjenii să își facă cuibușor de nebunii pe ele.

Iar ea... pe ea o așteaptă soarele afară ca s-o strângă în brațe!

Pentru M. cu dragoste de la S. Întotdeauna!

10 septembrie, 2011

10 08 10 09

M-am lipit de suprafața care deocamdată, doar ea mă menține în viață.
Capul îmi coboară și îmi urcă în ritm ușor pe o melodie imaginară. Respirăm același aer într-o lume pe care ne-am făcut-o singuri din bețișoare parfumate, o veioză care a stat aprinsă toată noaptea, un roi de țânțari amețiți și dragoste.
Mi se pare totul atât de firesc...

05 septembrie, 2011

1.

Erau zile ca toate celelalte zile. Unele îmi apăsau pe șira spinării, altele mă eliberau din nu-știu-ce-ul care mă cuprindea. Mă apuca dorul pe malul mării sau când vedeam turiști cu aparate foto gigantice. Erai cu mine când cumpăram pepene( pentru că-mi amintea de ziua aia în care nu ai vrut să mănânci) de la Mercadona sau când pur și simplu stăteam agățată de amintiri pe pervazul geamului...fumând.
Și orice gând îmi plutește în minte acum, mă duce tot la tine. Nu văd de ce nu.
 
Mi-ai urat de ziua mea să fiu sănătoasă, fericită și nu în ultimul rând iubită... TU.

23 august, 2011

Și toate au un sens.... când tu le dai un sens.



-Mă duc să dorm...
-Să te gândești la mine...
-Ha... de parcă pot să mă gândesc la altceva.

18 august, 2011

You've touched these tired eyes of mine...

Aveam două direcții, în care, cu grijă, să ne conducem amăndoi cărucioarele pline cu stelele sub care am dormit și cu sufletele noastre verzi, îmbătate de muzica de la radio.
Aveam două direcții. Putea să fie bine. Putea să fie rău.
A fost și este așa cum trebuia să fie.

Îți iubesc zâmbetul răsărit de după pernă pe care-l văd cu coada ochiului stâng și iubesc să-ți fac și ochii să râdă.
Iubesc să te aud vorbind în șoaptă, pe întuneric. Acum, de fiecare dată când sting lumina, te aud.
Îți iubesc urmele de buze de pe fruntea mea și felul ăla unic în care se întâlnesc alunițele din palmele noastre.

Pentru că acum nu mă mai pot vedea fără tine.

05 august, 2011

Hmm...

Dar poate...

01 august, 2011

Simplu.

Îți mulțumesc că-mi faci viața mai ușoară, mai frumoasă, mai plină... Îți mulțumesc că mă faci să nu mă simt singură chiar și atunci când nu ești lângă mine.

04 iulie, 2011

Gânduri de 04.06 04:02

 " Sabes porque dices eso? Porque tienes miedo a que te digan que no. Porque es más facil vivir pensando que tienes una posibilidad. Porque si te dicen que no ya no tienes nada. "



Când vrei să reprimi orice urmă de bătaie de orice fel de înaripată simţi mult mai grea o apăsare. Eu ştiu ce vrei tu să faci şi ştiu că nu e uşor, dar cine a zis că trebuie să fie?
Mi-s ochii grei, mi-aş dori să picur ceară pe ei, dar în loc de asta, primesc picături de plumb.

Cât mai e până pleci? Nu... Mă refer până pleci de aici. Iar acum îţi arăt o împreunare de două mâine stângace, dar care au ştiut să te mângâie. O împreunare, cu degete tremurande, sfioase, dar care ştiu că trebuie să indice ce aveam pentru tine, în partea stângă a toracelui.

S-au revărsat toate imaginile cu tine. Le las acum. Dar va trebui iar să strâng apa aia multă şi am nevoie de multe chestii care să absoarbă... şi... Ah! Cât mi-e de lene!
Mă... sincer? Îmi e dor să mai fiu eu. Aşa cum era "eu" în preajma ta, alergând mereu.
Acum trebuie să par dură. Aşa zice jocul şi eu mă supun regulilor întotdeauna.
Acum nu mai alerg. Mi-am pierdut ţinta.
Scriu aberaţii. Şi nu-i de vină ora târzie. Tu eşti de vină.

Nu te-am întrebat. Ah, manierele, unde-mi sunt? Tu chiar poţi să cari atâtea poveri? Adică... Mă întreb doar. Va trebui să îţi fie milă şi să întrebi de sănătate încă două fiinţe. (smiley face)
Eu te-aş înjura. Sincer. Dar râu de tot. Dar nu ştiu cum să formulez. 
"Du-te dracu!Încă îmi e dor de tine!", "În pizda mă-tii, îmi e atât de dor să mă cerţi frumos că-mi trosnesc degetele!"...
Să stau în picioare cu sufletul adormit, lângă noptieră. Suflet drogat, ameţit, care nu vrea să ştie că săruţi alte buze, că mângăi alte suviţe de păr. El doar vrea să trăiască în lumea lui, cu ţigara în mână şi cu dorul printre gene.

Să ştii că nu mă place nimeni aşa. Toţi prietenii mei mă urăsc pentru cum ai ales să mă faci să plutesc. Era bine atunci când pluteam printre nori, acum plutesc pe pământ. Şi nu, nu e atât de bine precum credeai.

30 iunie, 2011

azi.

Când ai pretenția să zbori atât de sus trebuie să știi că ai să și cazi...

Nu ne mai jucăm sentimentele la loterie, cel puțin nu azi. 
Eu nu mai merg pe noroc. Eu, de astăzi nu (mă) mai joc.


Am scos o țigară din pachet. Am scos-o cu buzele, am aprins-o și ascult zgomotul de imagini ce-mi trec prin față.
Sunt goală. Pe dinăuntru, pe din-afară. Sunt.
Sunt împăcată cu toate. Le-am înțeles pe toate. Nu-mi rămâne decât să rămân cu oamenii care vor să le rămân.
Nu am regrete. Am mers mult înapoi. E timpul și, da, a venit deja timpul să merg înainte. Să nu mă mai mint. Nu sunt ce mi-am dorit, dar pot să devin.
Nu mă doboară nimic. Deși tu poți să mă vezi căzând de o mie de ori.
Sunt mai puternică. Mai mult ca oricând. 
Și e azi.

23 iunie, 2011

Ziua 1

 "Sentimentele îngropate de vii nu pier niciodată."

N-am știut că am să încep să număr de pe acum. N-am știut că te inneci numai cu gândul că tre' să plângi și să fumezi în același timp. N-am știut că nu pot să dorm și n-am știut că atunci când mă fură somnul visez tot felul de chestii și cred că sunt reale. N-am știut că mă trezeam din sfert în sfert de oră ca să le verific. N-am știut că iar am nevoie de timp. N-am știut că doare ceva. Nu știu ce, dar doare.
N-am știut că vreau să-mi golesc locuri și părticele de mine, acolo unde erau umplute cu tine.
N-am știut că mă ustură ochii, îmi palpită partea stângă a pieptului. 
N-am știut...
Nu știu...
Nu știu, dar vreau.

20 iunie, 2011

And I wish I could still wish it was over



Azi îmi construiesc univers.
N-aveau carioci negre la librărie și tot ce-am putut să cumpăr a fost 3 markere:
Portocaliu, verde și ceva fosforescent, ce-ți ia ochii.
Un creion. Și vânzătoarea mi-a dat gratis o radieră.
M-am dus acolo unde soarele apune. M-am așezat pe vine și-am început, din ochi să picur rouă.
Nu-ți pot spune cât mi-e de dor, câte cutremure mă zgâlțâie în fiecare dimineață. Când mă trezesc și n-am ce piele fină să ating, în ce ochi verzi să mă oglindesc.

Mă trântesc pe burtă și încep să colorez pământul tare. Tare și rece. Rece care-mi înzăpezește sufletul, tare care mi-l sfărâmă.
Zgârii o bucată de soare. Scriu: Îmi e dor de tine! Am să fiu aici dacă vei vrea să te întorci. Dacă soarele răsare înseamnă c-ai să vii.

Ai trecut pe la aceeași librărie când ți-ai construit și tu universul tău. Cu radiera gratis ai șters soarele....

14 iunie, 2011

Nu...


Iar pierd la propriul meu joc. Cea mai mare teamă a mea e să-ţi spun că deja mi-e dor de tine.
Plâng înainte să pleci, înainte să fiu tristă. Am să număr zile şi-am să înjur universul wireless de care depind atâtea zile câte voi număra...
Până una alta refuz să mă opresc... refuz să mă desprind.
Pentru că ştiam... şi mă urăsc că nu m-am oprit să-ţi spun că nu pot să vin la ora 11:30 la locul stabilit.

Sunt eu, scrum, acorduri, noapte, vant rece... lipseşti de pe acum.

09 iunie, 2011

Here we go again...



Deja știu cum e... Nu mai pot. Nu mai vreau a doua oară...
I refuse to think that it will end up before it begins. 
I refuse to think that this time it's not for real. 'Cause it feels so fucking real.

03 iunie, 2011

Corp, gât, sistem de chei și coarde.


Deja mă schimbi, mă simți, mă știi, nu pot să te mint.
Și de n-aș avea ochii deschiși când mă săruți, n-aș putea să văd că ai tăi sunt închiși.
Știu că e începutul melodiei, dar decorul m-a furat și am presimțirea că n-am ajuns aici degeaba.
Cânți după versurile sufletului meu. 
Cu tact, cu o ușoară îngânare a ritmurilor, cu privirea ațintită, verde și copilăroasă...
Așa te am.

29 mai, 2011

Natural disaster love-smash the apples and make juice.




Știi cum e?
E ca atunci când ai mers o zi întreagă și n-ai observat oamenii din jurul tău. Nu ai simțit că treci pe lângă ei, că te privesc, că poate râd de tine, că te bârfesc... N-ai văzut mijloace de transport, n-ai simțit mirosuri urâte de capitală, n-ai auzit claxoane, nici măcar muzică ...
E ca atunci când trece ziua repede pentru că ai cu ce s-o umpli...
E ca atunci când ți se scurge miere prin vene...
E ca atunci.. DA! Și e atât de bine ca atunci...

26 mai, 2011

I wonder why I never learned my lesson(...)Talking to myself but I never listen


Am o voință pictată în negru.
Mă văd alergând în sens invers pe scările rulante, ele urcă, eu cobor,
mă prind de baloane colorate
pe care le pierd copiii alergând și ei și strângând în mânuțe bucăți de ciocolată
așa cum strâng eu regrete pe care încerc să le maschez.
Vreau să găsesc un motiv pentru care,
tot alergând așa,
să capăt voința să ajung jos și să mă izbesc de o platformă
rece,
să mă frâng și să vii să mă culegi,
să îmi aduni bucățile în eșarfa ta
și să mă porți la gât zi de zi,
în tramvaiul care te duce spre nicăieri.
Și a trecut demult vremea când îmi ieșeam din fire.
Acum doar mi-e dor
de momente pe care nu le-am trăit.
Văd o strângere de mână și-un sărut la metrou
și-mi vine să plâng,
dar mă șterg discret cu mâneca bluzei
și-mi zic "nu aici, nu!"
deși aș plânge... aș plânge
ah cât aș plânge...

Vezi fluturii ăia doi, frumos colorați care-ți zboară deasupra capului?
Sunt aglutinați prin iubirea ce și-o poartă.
Și nu-i un capriciu, dar i-aș mânca...
numai să nu-i mai văd,
să nu își mai fluture aripile 
și să nu le mai cadă picături de dragoste
în capul tău,
căci mi-e ciudă.
Mi-e frică, totuși să-i mănânc, ajung în stomac și nu îmi va fi bine.
Vreau să fiu un floricol, să-mi trăiesc viața pe o roză 
pe care s-o culegi într-o înserare de vară,
pe care s-o alegi din prima,
fără să stai pe gânduri, fără să te atragă alte roze,
să-ți pară cea mai frumoasă...
Cu câteva cuvinte să mă îmbeți și să cred că toată viața mea de insectă,
locatar al rozei,
a fost amară 
și succint să-ți explic că aș vrea s-o arunci,
că nu-mi pasă,
chiria e plătită,
vreau să mă iei pe mine...
Nu știu ce-s, ce voi fi...
Pot să fiu un greiere,
căci ai suflet de artist
și când vei simți nevoia să apeși cu un cărbune moale pe inima mea,
aș putea să-ți cânt romanțe...
Aș putea să fiu și fluture,
dar am început să-i urăsc din varii motive...
Dar pentru tine aș putea fi, doar că va trebui să mă ții închisă într-un borcănel.
Aș putea să fiu chiar și un cărăbuș, 
dar știam că atunci când erai mic te-a speriat unul.
Eu n-aș face asta niciodată,
recunosc că m-aș strecura pe sub cămașa ta și ajungând la guler,
obosit, ți-aș spune că n-am nevoie de două perechi de aripi,
pe una ți-aș da-o ție să putem face o promenadă printre nori.
Și chit că eu aș zbura mai încet decât tine
tot aș fi mulțumită,
că te văd fericit.
Aș încerca să fiu și o muscă,
dar e respingătoare
și râd în palmă imaginându-te
alergând de colo-colo cu pliciul în mână,
încercând să mă prinzi și să mă izbești de primul perete care-ți iese în cale.
O furnică?
E mult prea micuță...
O să mă trezesc că mă privești de mult prea sus când am să-ți spun
că tare mi-aș dori să mă cațăr până la tine.
O albină?
O albină...da...
Dar aș sfârși prin a te înțepa de atâta dragoste pe care ți-o port...
Și tu n-ai avea nimic împotrivă, te-ai alege cu o umflătură doar,
dar eu...
Eu aș muri.
Pentru tine.





25 mai, 2011

Eseu



Stăteam în patul meu, din camera aceea... jos, în dreapta mea stă cealaltă jumătate de suflet. Doarme și poate nu știe... Că vreau să plâng astă seară.- Mai târziu, spre dimineață, aveam să aflu că știa.-
Mă chinui, dar nu-mi plânge decât un ochi...și nici nu-i lacrimă, pare că e un soi de apă ce curge din ochi... ca atunci când ești răcit.
Mă enervez și mă întorc pe partea cealaltă. Acum vreau să dorm. Nu mai are rost. Nimic nu mai are rost. Nimic din ce-a fost și nimic din ce o să vină. 
N-am regrete, dar am greșeli ce mi-aș dori să nu le fi făcut. N-am remușcări, dar uneori simt un val mic de vinovăție. M-am contrazis cu mine toată viața și niciodată n-am câștigat vreun pariu. 
E timpul să tac și să fac.
M-am jucat mult prea mult. N-a fost de-ajuns să-mi fac mie rău, dar am trecut la alții. Am făcut rău altora și nu m-am uitat la chipul lor. Dacă e schimonosit de durere sau doar se prefac cum mă prefac și eu uneori. Am mers prea departe...
M-am hotărât să-mi învăț sufletul (al meu, întreg) să se maturizeze, să crească, să nu mai fie prost, să știe să zică numai NU, să stea locului, să aibă orgoliu și personalitate.

P.S. :Apropo... tu știai că s-a terminat? Nu? Ah, îți spun eu! S-a terminat!:)

19 mai, 2011

Bla, bla... (2)

Așa cum ți-am spus și mai demult... nu mai vreau să-mi fac amintiri...Am destule amintiri care nu se pot șterge, sunt cele care mi se vor derula în minte mereu, în caz de ceva...așa că de ce aș mai avea nevoie și de fotografii sau mici atenții?

-It's easier to say yes than to say no to a fool.-

Mă văd ieșind pe o ușă și intrând pe alta, mă văd spunându-ți că nu mai am ce să-ți spun și apoi te sărut... Contradictorii care-mi fac viața digerabilă. 

Mă gândesc să o iau de la început, să mai caut... că poate e greu să modelezi ce deja ai... 

Later edit(16:47)- Râd ca o proastă și îmi râde și inima... că poate chiar sunt importantă pentru tine. 

P.S.-ul celeilalte jumătăți de suflet : Ma'Shawty: "Ai grijă când te hotărăști asupra unui lucru când ești nehotărâtă, că s-ar putea să intervină ceva care să te dea din nou peste cap, calmându-te!"

18 mai, 2011

Bla, bla...(1)

M-am săturat de zgomotele dinăuntrul meu.
M-am săturat de tine când nu suni și când nu știu ce vreau de la noi, m-am săturat de abonamente la metrou, de mașini și claxoane, de durere, de oboseală, de aceeași muzică, de stres, de mizerie, de... mine...

Ce-aș vrea acum... e să nu mă gândesc că mi-ar plăcea să mă ții în brațe... Hmm, n-ai facut asta niciodată! Niciodată?! Ahh, dar sunt doar 40... dar 6...
Revin când voi fii lucidă.

16 mai, 2011

cursă - atac - lovitură - mişcare - trăsătură - dezmierdare - izbitură - bătaie a ceasului

E 4 dimineața? Sau e 5? E chiar 5 și ceva, aproape de 6.
Dormi. Ți-ai acoperit cu o mână ochii. Mi se pare și normal. La 6 răsare soarele... cum ai fi putut să adormi dacă soarele răsărea?
Cât încă luna mai era pe cer, te învăluia în lumina ei și mă făcea să îți iubesc pielea și să te privesc...
Mai devreme de asta... îmi era foarte somn, dar văzând cum te acoperă luna... mi-a pierit somnul de pe gene și-am rămas așa... cu ochii la tine. Îmi plăcea că nu sforăiai deși erai foarte obosit. Respirai, doar, foarte profund. Și, recunosc, și asta mă făcuse să-mi piară somnul. Pentru că eu nu pot adormi decât în liniște, pe când tu nu.
Nu miroseai a niciun fel de parfum...miroseai a tine, a bărbat. 
Nu știu dacă am să mai simt asta, nu știu de ce, dar... nu.
Mi-am lasat ploapele să se închidă, deveniseră tot mai grele... și înainte să adorm mi-am promis c-am să te învăț să mă iubești.

Sid: What do you have to say to me?
Cassie: I’ll love you forever, Sid.
Sid: You will?
Cassie: Yes. That’s the problem.

04 mai, 2011

Flash-uri. Au revenit.

"Tocmai a pășit în vagonul în care stăteam plictisit și rezemat de bara rece din metal, bătând nervos, cu piciorul în podeaua respingătoare a trenului. Se închid ușile și vocea monotonă anunță numele următoarei stații.
Ea se rezeamă, la fel ca mine, de bară, dar de cea din celălalt capăt, destul de departe de mine și nu știu ce instinct  mă face să mă apropii puțin de ea. Poate că voiam să aflu cum miroase, poate voiam să aflu cum o cheamă, poate voiam să aflu ce poartă în suflet. Sunt puțin nebun. De fapt, m-au înnebunit genele ei, pe care le mișcă neîncetat și buzele-i care freamătă- poate e nerăbdătoare să ajungă. Nu m-am gândit la asta. Oare la ce stație coboară? Oare cât timp mi-a mai rămas s-o admir? Să intru în vorbă cu ea? Am s-o sperii. S-o întreb cum o cheamă? Maria, Raluca, Alina? Mai bine nu o întreb nimic, mai bine tac și o privesc cât e de frumoasă, dorindu-mi ca măcar ea să-mi adreseze câteva cuvinte fie chiar și pentru a mă certa că mă holbez la ea. Dar nu se întâmplă nimic. Vreme de patru stații nu face decât să fie încântătoare. Când și când îi captez atenția: se uită fix la mine și apoi parcă se rușinează și alege alt punct pe care să-l fixeze. 
Are trei alunițe pe obraz. Îmi imaginez ce formă iau obrajii ei atunci când zâmbește. Are parul lung, atins de raze de soare- am juca "Ascunselea" în lanul de grâu și n-aș prinde-o niciodată...
Ajungem la Victoriei. Ea se repede către butonul de pe ușă. E nerăbdătoare. Îl apasă înainte să se facă verde. Deci și ea coboară aici... Eu cobor din tren înaintea ei, dar o urmăresc apoi de pe scările rulante...schimba la Victoriei către Universitate..."

"Am intrat în unele din vagoanele metroului. Avea să fie o zi plictisitoare, dar l-am văzut...și dintr-o dată mi s-a luminat privirea și odată cu ea și fața. Nu voiam să pară că sunt cu capul în nori, așa că am stat rezervată, dar deja începusem să dau semne că mă agit. Îmi mușcam buzele, clipeam des. Îmi plăcea ce stă lângă mine, nu puteam să neg. Se apropiase puțin de mine. Poate și asta mă făcea să n-am astâmpăr. Încercam să-l privesc pe furiș, dar de fiecare dată îmi ațintea privirea și mă făcea să roșesc.(sper să nu fi observat)
Ce? Am și ajuns la Victoriei? Oare coboară și el? Da, coboară...Ah! Mă gândesc să merg mai încet, să-l pot urmări... Și nenorocita asta de ușă nu se mai deschide! El oare de ce se grăbește? Eu mă grăbesc către el..."

"Dar picioarele mă duc înainte... ea se oprește la un moment dat pe peron. Și n-am curaj să mă opresc și eu lângă ea. Picioarele mă duc până în capătul peronului, departe de ea. Vine metroul, urc. Pe ea n-o zăresc, e prea multă lume.
Am uitat să vă spun: aflasem cum miroase, avea un parfum aparte pe care nu cred că-l voi mai întâlni pentru că am fost prea prost și purtător de orgoliu ca să mă opresc în loc pentru ea."

"What's ment to be will always find a way..."

#31#

Fugăresc doar amor imposibil. Ce e posibil... îmi displace teribil!

03 mai, 2011

QuEsTiOn

E pentru prima dată-n viață când nu mă mai complic, când nu mai pun suflet. Ce-o fi?

Pentru ca de azi e: Nu. Nu cred că asta îmi doresc.
Și sper că știi că asta e ultima oară. Scoate biletul!
CITEȘTE-L!

02 mai, 2011

Numărul100.(sau numărul 3)

Uite ce face din mine... Și te miri de ce vântul îmi zburlește părul și-mi înfrigurează coloana vertebrală...
Aprinde o țigară, pune-mi-o curtenitor între buze. Aprinde-o cu bricheta asta, îți spun că știe să mai aprindă și alte chestii.
Două căni de ceai. Soarbe-mă și-ți spun ce vrei să auzi. Nu mă știu decât agățată de tine ca un balon roșu, prins  de mânuța lipicioasă de acadeaua dulce, a unui copil. Și nu știu ce mi se întâmplă. Da, știu, e ceai de scorțișoară și miere, dar tot nu știu ce se întâmplă. 
Mă joc șotron cu tine și gândurile mele și n-am pietricică. 
E pustiu, e gol, e întuneric, dar ai lanterna aia de plastic pe care ți-am lasat-o marți, înaine să pleci. Nu știu ce dracu luminezi cu ea, dar... e o luminiță.
Și mă văd alergând după ea, chiar daca face pe nesimțita și dispare când și când.
S-ar putea ca mâine să nu mai știu (iar) despre ce vorbesc. Dar tot lupt și lupt... ceva îmi șoptește că e altfel de data asta. 
Abia aștept momentul când va urla același lucru.

28 aprilie, 2011

If you're done with me, I just wanna know...

Hai să scriem... Ce să scriem?
O să fie un fel de bilețel, un servețel de hârtie împăturit și purtat mereu în buzunarul de la spate al blugilor.
Și o să-l scoți cu două degete de fiecare dată când uiți ce ai de făcut... deși garantez că asta chiar e ultima oară.

O să citești... până ai să înveți pe de rost: 

"A fost bine o dată, de două ori, de trei, de șapte. Dar acum s-a terminat. Nu te mai joci, nu mai cauți, nu mai încerci, nu mai urmărești, nu mai aștepți, nu mai palpiți, nu mai suspini, nu mai oftezi, nu mai analizezi, nu mai gândești, nu mai creezi universuri paralele, nu mai dăruiești, dar nici nu mai primești, nu mai vrei, nu te mai avânți, nu mai ești copil, nu mai uiți de tine... Și știi de ce? Pentru că nici nu mai poți, dar nici nu mai vrei. Asta e! Aici și acum se termină. Ridică privirea, uită-te spre cer, spune-ți că totul e bine și bagă înapoi bilețelul ăsta în buzunar. Ne vedem data viitoare!"

12 aprilie, 2011




Știi și tu cum e când simți,
Și deja nu mai poți să te minți
Când deja te-ai aprins și nu poți să te mai potolești,
Știi că ai un sentiment pe care trebuie să-l îngrădești,
Că nu mai vrei și-a treia oară s-o pățești.

Dar ești aer, ești cer, ești pământ
Și nu mă decid unde să rămân cu tine și toate astea să ți le cânt,
Ești dulce, ești și mi-e de-ajuns,
Ești singurul care m-ar putea opri din plâns,

Te vreau!Te am!

11 aprilie, 2011

08 aprilie, 2011

Gesturi



Azi vorbesc cu oamenii proști.
Vorbesc cu ăia care-și fac poze cu telefonul în orice mijloc de transport în comun,
Cu ăia care îți cer cu nerușinare o țigară pe stradă,
Vorbesc și cu ăia sau alea care se tem că azi nu au cu ce se îmbrăca,
Vorbesc și cu oamenii proști și incapabili să iubească, vorbesc prin urmare și cu mine...
Stau în fiecare dimineață la taclale cu cel mai mare prost, mă văd prin ochii mei și-mi zic că nu mai e nimic de zis, nu mai sunt lacrimi de plâns, greutăți de cărat, șoapte de descifrat... Dar sunt, sunt acolo toate și mă uit la ele, le simt cum mi se scurg pe piele și-mi dau furnicături... și-mi zic: "Ce proasta sunt!"

Ce se întâmplă cu beculețul ăla care s-a aprins, acum pâlpâie...ah, nu! S-a stins!S-a stins?

Mai e fum? Mai e... În doi, țigara se termină mai repede.

" Ce e al tău, e pus deoparte."

31 martie, 2011

Gefühle und versprechen

Mi-aduc aminte. Vag. Dar îmi aduc aminte. Și mi-e dor. Nu de tine. Mi-e dor de mine.

***

Mai puține țigări Deloc țigări și mai multe cărți. Ce zici? Poți?

30 martie, 2011

Feliz cumpleaños!


Mi-am pus o dorință...
Am să te anunț dacă se împlinește... 


 
[Cand zic "Simiiiiiiiiii..."....

Ma gandesc la...

Alexuticutu:"clatitele alea cu smiley faces, la ea acasa".

Pletucea: "...faza cea mai tare care am petrecut-o cu ea la ziua ei, cand am fost la ea acasa si statea cu baietii la masa si bea cot la cot cu noi si s-a cam ametit. Nu o mai intresa de petrecere, de nimic."

Alina: "Eu imi aduc aminte de cand jucam "flori fete si baieti" in parc la targoviste si Sabina nu o mai lasa in pace."

Alexandra: "Uite, o amintire care imi vine acum in cap despre simi...stii, ei ii plac suuuuuuuper mult savarinele cu "brisca" (frisca), asta fiind o gafa d-ale mele cand am citit gresit din meniul de la cantina si ea se amuza mereu pe seama acestui fapt:)"

Iul: "o sa zic dupa ce mananc, imi vin in cap numai saratelele care le facea Simi cu chimen:))Mie imi vine in cap numai pasiunea ei pt romana si pt citit
si imi mai vine in cap culoarea verde:))
ba nu stiu:))
imi vin in cap multe chestii legate de Simi
si nu pot sa le spun in cuvinte
sunt trairi."

Hune: "...prima colega de banca a carei nume nu l'am stiut un semestru intreg ca imi era rusine sa o intreb"

Tanti Dana: " ..O dios Mio!La prima proba a rochei pentru atestat si topaiala entuziasmata, purtand-o.La ~mancare de mama~"

Ionut: "Ma gandesc ca nu e fata, e Simi"

Cumnatu': "Optimista, zambitoare, vesela."

Sori: "Puternica, prietenoasa...ca o iubeste pe Tania si are in portofel o poza cu ea."

Catalinu': "Ma gandesc la o personalitate puternica.La faza cand nu intelegea de ce parintii ei nu ii spun nimic, de ce nu o sacaie, cand de fapt ei aveau incredere in ea, ca e o persoana matura".

Bib: "Amintiree...primul lucruu care imi vine in minte e cum isi stramba ea ochiii de se uita crucis.Stiu ca se mai stramba ea...si se uita spre varfu' nasului si ma bufnea pe mine rasu'"

Deni: "Ca e zapacita si distractiva"

Cap : "Ca am fost colegi si prieteni in acelasi timp.. si imi aminteste de faze alea amuzante cu profii pe care Simina le nota pe caietelul ei"

Negru: "Unu patru! Era faza aia cu liftu cu blocul, la Raluca.Primu lucru care imi vine in minte cand ma gandesc la ea e imaginea ei razand"

Fane: 'La Robotzi, la cum m-a terorizat o seara cu "apasa, apasa".

Marius: "La savarine"

Roscat: " La stele"

Dani: "Cum copiam de la ea la ore si ea ma lasa.O prietenie cu bune si cu rele.Si chiar si de iubirea ei pt mine, pe care mi-o imparartasea.Si eu faceam asta, dar mai pe ascuns, asa."

Papu: "NEBUNIE!CE SA-MI TERACA?! wow ... caracter puternic conturat ... un pion al libertatii si distractiei, personalitate inovatoare ... un suflet rebel .. dar inocent in acelasi timp.Zic acolo, ca azi am o revelatie"

Mariana: "...la pacaleala de ziua mea.M-a sunat sa imi spuna ca nu poate veni, si m-am trezit cu ea la usa, apoi:))"

Mihai: "Ma gandesc si acum de unde curge apa la piscina:))"


Acy:" ...Imi aduc aminte de ochii ei .. si de cum mai radeam noi asa in timpul orelor...ne intelegeam din priviri"

Škëtch : "Cand ma gandesc la simi ma gandesc asa:
Stau pe plaja impreuna cu toti rechini, in fata multimii apare simi
Vini la mine, si zice ce face sketch uiti face ghini
Tu ce faci scumpa fata, nici nu se vede ca ai imbatranit, tu astazi 20 de ani ai implinit si m`ai lasat tampit
Iti urez toate cele bune si la multi bani, ca eu n`am, dar iti fac si eu acelasi cado care mi l`ai facut tu la 19 ani.
Cam asa ma gandesc eu la Simi"

Mir: "Ochi albastri geniali:D.
berbec.
high-school good old times.
Glumele alea tari. Cu Simi mereu radeam:X:))"

Nico:" Primul lucru care imi vine in cap cand ma gandesc la simina e rasul ei. E special. Iar rasul asta vine impreuna cu un umor oleaca ironic asa.Adica ii aud rasul mereu cand ma gandesc la ea. Stii, si face straight face intai ..sau lasa colturile gurii in jos.Nu stiu daca face mereu asa, insa de cate ori am stat cu ea asta mi s-a intiparit in minte..."

Rox:"Cred ca e absolut necesar sa incep cu... DECI ... cand ma gandesc la Simi imi aduc aminte, inainte de toate, de felul, locul, momentul in care ne-am cunoscut si de primii nostri ani de prietenie, de cenaclul de poezii, de DOAMNA GEACAR si de rujul ei de pe dinti , de Gaudeamus, de plasa aia pe care o ceream la toate standurile, de desenele noastre din tren, apoi de toate noptile dormite (sau mai degraba nedormite) la ea sau la mine, cand am creat scenarii precum celebrul "Doamna, da-ti-mi calul" sau am facut parodii cu Heri Pocăr, Anahihi si multi altii, de BRONZUL pe care l-a castigat in vara anului 2007, de Danuuut care a aparut la el acasa si ne-a gasit facandu-ne poze pe scarile lui, de chicotelile noastre care se terminau in crize de ras pe pat, pe scaune si in final, pe covor,de... offff, cate sunt, nu-mi ajung literele astea ca sa le spun pe toate in fine, de toate clipele in care mi-a fost alaturi si in care mi-a aratat ce persoana deosebita este. Si daca tot o sa ajunga sa vada asta, as dori sa ii multumesc inca o data pentru toate cele mentionate mai sus si pentru toate cele pe care nu le-am pomenit si vreau, totodata, sa ii promit ca vor mai urma inca un milion de astfel de clipeTe iubesc,sis. (Na, ca am tinut sa fac si o declaratie de dragoste )"

Bulina: "...ani de liceu,plans,emotii,energie cu carul si o prietenie cum nu multi intalnesc.Rasete,milioane de rasete in toti anii astia de cand ne stim, ‘blosula’,cataloage de ‘charcoal’ after horse :)).Poze cu duiumul,scalambaturi, planuri spatiale ,extraterestriale si taranesti,rurale si orasenesti,imbratisari ne/respiratorii si cate altele.Parteneri platonici,emotii,mazgaliri cu ciocolata,Vai,filmarea cu pizza homemade,aluatul tare de-ti scartaiau dintii,ciondanelile bucataresti ,poze la minut si fete cum nu ai sa mai vezi.Bucurie,tristete,emotie,toate le impartim,Simi !Adevarata prietenie,sprijin sufletesc,moral si fizic.Grijile pe care ti le-ai facut pentru mine cand mi-a fost greu,incurajarile pe care mi le-ai transmis prin energia ta pozitiva,desi nici tu nu erai intr-un moment usor..pentru ca m-ai protejat,toate le apreciez si le pastrez in suflet cate zile voi trai !Pentru toate iti multumesc si nici nu ma asteptam sa fie altfel pentru ca noi suntem...SOULMAATEEESSS !Colega mea de banca,cea mai buna prietena a mea,mereu cand apari in gandul meu vad chipul tau plin de zambet si incurajator !Te iubesc !"

Eu:" La clipele care au fost si care vor urma, gen, noi doua, oricand, oriunde, oricum...Clipe de neuitat alaturi de "amanta" care nu va divorta niciodata de tine.
Nu vreau sa ma repet cu nimic...dar vreau sa spun si sa subliniez ca atunci cand ma gandesc la tine ma gandesc la cei mai frumosi ani din viata mea alaturi de cea mai buna prietena. "

"Tu": "..la mine. Ma gandesc ca n-am sa dezvolt.Pentru ca TU deja stii.Eu sunt aici in umbra, ca o umbra, unde o sa fiu forever and ever, de la primele raze ale soarelui, pana la apus.Nu vreau sa pun "limite", prin cuvinte, pentru ca tot ceea ce avem noi nu poate fi "tag-uit".Nu vreau sa iti spun de ce sunt prietena ta, de ce te iubesc, de ce suntem inca ASA, AICI.Vreau sa stii.Atat.Pentru ca tu esti eu, si eu sunt tu."




Cand zicem "Simi", azi, tre' sa zicem LAAA MUUULTI AAANI, BAA!





Noi.]


Sărăcesc în cuvinte de fiecare dată...deși e prima dată...Dar știu cine sunt pentru prietenii mei, știu ce-am devenit pentru ei, datorită lor, împreună cu ei...
Să-i văd aici înșiruiți, spunându-mi ce simt pentru mine și ce-și aduc aminte despre mine...e ca un vis din care chiar dacă mă trezesc, ei tot acolo vor fii. 
Să știu că sunt în sufletele oamenilor pe care îi iubesc- pentru asta trăiesc.
Vă iubesc!Da. Pe toți!

24 martie, 2011

"Sunt vagabondul vieții mele, măturător de praf de stele."

 ***
S-au sfârtecat o mulțime de idei, am spulberat o sută de visuri și vise, am pierdut o mie de cuvinte, am alungat zeci de gânduri...
Mi-a rămas doar timpul care trece și un cuvânt monosilabic pe care-l tot repet.
Cel puțin am oameni și amintiri și trăiri ce speră să ajungă la suprafață, să nu se mai tot înece...
Am planuri diabolice, am tendințe bolnăvicioase, am ticuri și avalanșe de monotonii interminabile... 
Mă am pe mine și-mi lipsesc totodată...
Sunt captivă într-un spațiu deschis, mi-e frig pe plajă și cald într-un cub de gheață.
Scormonesc în nisp, îmi umplu pumnul de tot felul de lucruri, mai puțin de nisip: chiștoace, bucăți de hârtie arsă, cioburi de sticlă...
Vreau să scriu. Să nu mă mai opresc. Să scriu scriind și scriind să scriu. 
Vreau să-mi las trupul să atârne, să mă scutească de cele lumești, vreau un secol să dorm, să uit că mai exist.
Vreau să scap de vicii, vreau o lună plină doar a mea...

***

19 martie, 2011

Când nimeni nu(ne) înțelege...

Note to self:
Nu mai fuma pe stradă! Va mai dori și altcineva să fumeze... din țigara ta.
Nu mai mânca pe stradă! Riști să te lase țigăncușele cu stomacul gol.
 ***
M-AM PLICTISIT!(vreau să scriu despre un flash și temele nu mă lasă s-o fac)
*** 
Listuța din fiecare an: 
Cartea lui Dave- Will Self
Angeologia- Danielle Trussoni
Jurnalul albastru- James Levine(Mulțumesc Ralu și Mărie!)
Să nu mă părăsești- Kazuo Ishiguro
Prima noapte- Marc Levy
Pe neașteptate un înger- Jaime Bayly
Eu și Marley- John Grogan
Anestezie locală- Gunter Grass
Sânge satanic- Cristina Nemerovschi
29,9 Ron- Frederic Beigbeder
Un roman francez- Frederic Beigbeder
Dragostea durează trei ani- Frederic Beigbeder
Shitter's Club- Frederic Beigbeder
Privind în soare- Julian Barnes
Sub hipnoză- Lars Kepler
Taci, te rog!- Raymond Carver
Furor- Markus C. Schulte von Drach
Contesa sângeroasă- Andrei Codrescu
Toxic- Francoise Sagan
Revolta- Suzanne Collins
Mă sinucid altă dată- Kerstin Gier(Mulțumesc, Rox!)
Relații exuale- Michel Birbaer
 Acum ar fi culmea să spui că nu știi ce să-mi iei de ziua mea... :)