" Pielea ei avea gust de sare, iar gropița dintre sâni îi mirosea a ambră și a caramel. Buricul ei forma o adâncitură atât de fină, încât buzele mele erau fericite s-o mângâie. Degetele mele îi atinseră pântecul; îi sărutai jilăveala. Keira își strânse picioarele în jurul umerilor mei; tălpile ei îmi dezmierdau spatele. Își puse o mână sub bărbia mea, ghidându-mi gura spre gura ei."
"Din noi nu rămân doar niște oseminte, ci amintirea a ceea ce am fost. De fiecare dată când mă gândesc la tata, de fiecare dată când îl visez, îl smulg din moarte, așa cum trezești pe cineva din somn."
"E îngrozitor să pierzi un om pe care l-ai iubit; însă ar fi și mai cumplit dacă nu l-ai fi întâlnit niciodată."
"Există o legendă care spune că un copil aflat în pântecele mamei cunoaște totul despre misterul Creației, de la începutul lumii, până la sfârșitul timpului, La naștere, un mesager trece pe deasupra leagănului său și-i pune un deget pe buze, ca să nu dezvăluie niciodată taina care i-a fost încredințată: taina vieții. În urma degetului care șterge pe vecie amintirile copilului rămâne un semn. Acest semn îl au toți oamenii, deasupra buzei superioare."
-Levy, Marc, Hoțul de umbre
"Află totuși că, în ciuda neîndurării ce-mi arăți, eu nu voi înceta să te iubesc, și prin asta mă voi simți într-un fel răzbunat. Voi fi cu atât mai fericit, cu cât îmi vei da mai multe dovezi de nepăsare. Și cu cât mă vei chinui mai mult, cu atât îți voi arăta mai multă dragoste. Indiferența ta să fie singura răsplată a darurilor mele. Învață-mă ce-n-seamnă asprimea, și eu te voi învăța ce-n-seamnă iubirea. Eu am să te copleșesc cu atenții, iar tu mă vei trata numai cu dispreț. Eu am să iubesc pentru amândoi, iar tu vei avea deajunsă cruzime cât să nu ducem lipsă niciunul."
-Calderón de la Barca, Pedro, Doamna spiriduș
