" Sabes porque dices eso? Porque tienes miedo a que te digan que no. Porque es más facil vivir pensando que tienes una posibilidad. Porque si te dicen que no ya no tienes nada. "
Când vrei să reprimi orice urmă de bătaie de orice fel de înaripată simţi mult mai grea o apăsare. Eu ştiu ce vrei tu să faci şi ştiu că nu e uşor, dar cine a zis că trebuie să fie?
Mi-s ochii grei, mi-aş dori să picur ceară pe ei, dar în loc de asta, primesc picături de plumb.
Cât mai e până pleci? Nu... Mă refer până pleci de aici. Iar acum îţi arăt o împreunare de două mâine stângace, dar care au ştiut să te mângâie. O împreunare, cu degete tremurande, sfioase, dar care ştiu că trebuie să indice ce aveam pentru tine, în partea stângă a toracelui.
S-au revărsat toate imaginile cu tine. Le las acum. Dar va trebui iar să strâng apa aia multă şi am nevoie de multe chestii care să absoarbă... şi... Ah! Cât mi-e de lene!
Mă... sincer? Îmi e dor să mai fiu eu. Aşa cum era "eu" în preajma ta, alergând mereu.
Acum trebuie să par dură. Aşa zice jocul şi eu mă supun regulilor întotdeauna.
Acum nu mai alerg. Mi-am pierdut ţinta.
Scriu aberaţii. Şi nu-i de vină ora târzie. Tu eşti de vină.
Nu te-am întrebat. Ah, manierele, unde-mi sunt? Tu chiar poţi să cari atâtea poveri? Adică... Mă întreb doar. Va trebui să îţi fie milă şi să întrebi de sănătate încă două fiinţe. (smiley face)
Eu te-aş înjura. Sincer. Dar râu de tot. Dar nu ştiu cum să formulez.
"Du-te dracu!Încă îmi e dor de tine!", "În pizda mă-tii, îmi e atât de dor să mă cerţi frumos că-mi trosnesc degetele!"...
Să stau în picioare cu sufletul adormit, lângă noptieră. Suflet drogat, ameţit, care nu vrea să ştie că săruţi alte buze, că mângăi alte suviţe de păr. El doar vrea să trăiască în lumea lui, cu ţigara în mână şi cu dorul printre gene.
