deifgehașifhier

 

În afară de asta mai adaug la lista mea de New Year's Resolutions:

-să nu mai adorm la filme;

-să nu mai las pe nimeni să-mi intre în suflet,deja e ocupat tot spațiul,nu mai am chef etc.;

-vara asta să închei pactul cu biblioteca,i-am promis eu demult c-o "devorez";

Pe 3 ianuarie blog-ul meu jurnalul meu împlinește un anișor.I-am promis multe cadouri,unul deja i l-am făcut.L-am recitit integral.Urmează un post special,scris în urma lecturii și o schimbare de look.

Acum statisticile:

Căutaţi cuvinte cheie

futaiuri -51-(toți perverșii s-au adunat aici.pe tot anul sunt 126.)

futaiuri scurte- 9-(aveți și o obsesie cu astea scurtilii)

am lasat pe spate am -3-(și s-a mai ridicat?)

futaiuri pe alese- 3-(am doar din-alea culese...)

futaiuri 2010 -2-(ne vedem în 2011)

futaiuri dubioase -2-(uuuu,aliens!)

futaiuri simple si scurte -2-(ce oameni!chiar va apreciez!)

futaiuri2010 -2-(cu space bar,n-ați putut să terminați,of!)

sa mi oferi un pliant -2-(două!)

am lasat pe spate -1-(am înțeles,deci unuia nu i s-a mai ridicat)

Frânturi ce-mi aparțin pe jumătate._3

Stau cu fundul pe covorul moale,albastru.Ambele mâini mi le țin pe lângă corp și când și când mai observ câte o scamă pierdută printre firele bleumarin.Le adun una câte una și gânguresc.Stau cu capul rezemat de genunchii tăi,iar tu stai așezat pe patul acoperit de pătura în culorile curcubeului.Îmi gâdili tâmplele și când chicotesc,zâmbești și tu...și-ți zâmbesc și ochii.

Te apleci cu buzele deasupra buzelor mele și rămâi în aer,cu 3 cm deasupra lor.Mor de nerăbdare,vreau să faci ceva...Zâmbești malițios.Știi că vreau să faci ceva,dar mă lași să aștept...

Cu mâna dreaptă,fină,mirosind a trandafir proaspăt pus în glastră,îmi mângâi șuvițele ondulate leneș,le treci pe fiecare printre degete.Atingi fiecare trăsătură de pe fața mea,de parcă ai a vrea s-o ții minte ca s-o poți reda mai apoi pe o coală alba de hârtie,arsă cu bricheta în colțuri.Cu toată palma cobori,îmi alini curbura sânilor și simți că mi-e frig,sau că a început să-mi placă mai tare.Rămâi cu mâna stângă în partea stângă a pieptului meu și-mi spui că astăzi ți se pare că te iubesc mai puțin.Mă trezesc ca arsă,mă ridic repede de pe jos și sar în brațele tale,te mușc de buza de jos,încercând să te cert în felul ăsta.Dar... iar zâmbetul ăla malițios,care,drept să-ți zic mă incită...

Mă uit la ceas și...se pare că de data asta au fost doar 5 minute.Am visat mult mai puțin ca data trecută.

Nu știu...nu te cunosc,nu mă cunoști,dar te visez,te vreau cu mine.Ce e asta,oare?

Dear agony,

Am nevoie de oameni ca să nu uit că sunt și eu om la rândul meu.Am nevoie de oameni,să pot să trăiesc.Am nevoie de tine să pot să zâmbesc,să pot să mă trezesc din pat și să nu trag draperia,acoperind fereastra...ci să las să intre lumina...

M-am trezit în capul oaselor,cu chiu cu vai,încă mă mai durea,mi-am încolăcit mâinile în jurul stomacului,mă cuprindeam toată...mă durea...

Mi-am băgat apoi mâinile prin păr,am scos câteva fire.M-am uitat la ele,păreau despicate,decolorate...M-am încrunatat,mi-am strâns părul și l-am așezat pe umărul drept, lăsând mai multe fire de păr să cadă pe podea...

Am privit în jos cum,în plutirea lor lentă,se apropiau și mai tare de parchetul maro.Mi-am privit degetele de la picioare și m-am întebat cât să fi fost de când mi-am făcut pedichiura ultima oară.

Mi-am îndreptat spatele.Și mă dureau toate încheieturile...

Mi-am încheiat nasturii cămășii...câțiva lipseau și m-am enervat teribil când,căutându-i apoi prin pat,nu i-am mai găsit.Voiam să-i cos.

Mi-am incheiat cămașa și m-am cuprins iar în brațe,acolo,pe marginea patului.Nu voiam să mă întorc,să mă uit la cealaltă jumătate de pat,știam că e goală.

Am apucat cu mâna tremurândă gulerul apretat al cămășii.Încă mai mirosea.Puțin,dar încă mai era acolo.Mi-am mutat nasul 5 centimentri de bumbac mai încolo,dar mirosul se schimbase într-un miros greu,mirosea a închis,a stătut,nu era un miros proaspăt,era un miros care mă făcea să plâng de furie că n-am pus-o la spălat,dar în același timp care mă făcea să mă gândesc că s-ar fi pierdut orice urmă de parfum de-al tău.Același miros mă făcea să mă gândesc că în puțin timp și pata aia mică,cât un bob de mazăre,se va duce și ea curând...

M-am întins pe pat...Mă durea...rău.

M-am întors pe partea cealaltă și am strâns plapuma în jurul meu.Mi-am încolăcit mâinile și picioarele în jurul ei și-am ațipit.M-a trezit un sunet trist,credeam că-i soneria de la ușă.Și din nou am simțit dureri...mă durea capul,mă durea fiecare oscior ce mă alcătuia,mă durea splina,mă durea ficatul...mă dureau dimineațile și serile cu tine,petrecerile de zi de naștere,împodobitul bradului de Crăciun,ciocnitul paharelor de Revelion,cafeaua de dimineață,privirea ta încruntată în ecranul laptop-ului,urma de zaț pe buza inferioară...mă dureau mâinile,buricele degetelor cu care te atingeam,vârful palmei arde de când n-a mai fost zgâriată fin de barba ta nerasă,ochii mă ustură crunt de când nu s-au mai oglindit în ai tăi.

Mă dor tălpile,picioarele,cele care mergeau la unison cu ale tale,mereu în tandem...mă doare gura și buzele îmi freamătă...

M-am trezit în capul oaselor,cu chiu cu vai,încă mă mai durea,mi-am încolăcit mâinile în jurul stomacului,mă cuprindeam toată...mă durea...

Mă durea dorul de tine.Niciodată n-am știut.

New Year's Resolutions

 

-Să nu mai lipsesc la niciun curs/seminar;

-Să știu exact ce vreau,când vreau;

-Să am persoanele dragi la fel de aproape ca până acum;

-Să nu fiu tristă în nicio zi,indiferent că e ea ploioasă/înnorată etc.

-Să nu-mi pierd fler-ul de până acum;să-mi dau seama la fel de bine ca până acum când să spun da și când să spun nu...și cui!

-Să descopăr că încă mai știu să iubesc...

Hai că nu-s multe și nu-s greu de realizat!Totul ține de mine și de voința mea...

There will always be an "if" in life.

C-am făcut multe greșeli,c-am gândit întâi cu inima și entuziasmul ei,c-am fost importantă pentru oameni pe care n-am știut să-i valorez,c-au fost importanți pentru mine niște oameni care nu m-au apreciat...

Toate astea le-am uitat...Ceea ce nu pot să uit nici în ruptul capului e...

Am hotărât.Jucăm Ruleta Rusească.Și aș vrea să renunț,dar mă ții în loc...Știu că merit să câștig,dar în același timp vreau să renunț.Pentru că nu vreau să mor.Vreau doar să mă rănesc,prefer să mă chinui toată viața,dar nu vreau să mor.Vreau să te am,nu vreau să mor.Sună rezonabil,nu?Nu vreau să fac nimănui altcuiva rău decât ție și mie.Dacă ar fi să aleg,da,asta aș face.Ne-am face nouă rău.Dar...altcuiva,nu.M-auzi?Nu!

Încă mai am timp să mă retrag?Nu...nu știu...

Deja mi s-a pus revolverul în mână.Ce mă fac?

Adversarul meu mă așteaptă...spate în spate,răsuflare lângă răsuflare...

Și cine e el?Cel pe care l-am iubit,cel pe care l-am alinat,cel ce m-a făcut să zbor și în același timp m-a făcut să cad,cel care încă mai există...

Îmi transpiră tâmpla,palmele,simt că-mi alunecă revolverul din mână,simt că nu mai vreau să iau parte la niciun joc,vreau să-mi împrăștii creierul pe pereti și să nu-mi pese...

Când am devenit atât de empatică?N-are nicio legătură cu nimic,doar ce m-am gândit la asta acum.O să renunț acum la ce trebuia să am mereu,la ce era de fapt al meu și al nimănui altcuiva?Doar pentru că m-am lăsat intimidată,doar pentru că m-am gândit ce rău aș putea să fac...Pff!Pufnesc în râs pentru că știu,știu că cineva trebuie să plăteasca pentru tot...și aceea nu sunt eu.

Nu mai văd nimic,mi s-au împăienjenit ochii și după al doilea pas pe care îl facem distanțându-ne unul de celălalt mă întorc,te văd cum ții pistolul la tâmplă și te pregătești de ultimul pas.Îndrept revolverul spre tine și apăs pe trăgaci.

Sting lumina,închid ușa.Plec,dar în același timp rămân cu tine timp de o zi și o noapte.Apoi plec din nou.

I have grown too strong to ever fall back in your arms.

 

Încă nu ninge,dar e iarnă.Știu asta,simt asta.Mă ghemuiesc în jurul sufletului meu și aflu cum era 

să fiu copil acum câțiva ani.Și nu mă recunosc.E așa diferit.Totul e diferit.

E iarnă,nu ninge și nimic din ce știam că e adevărat nu mai există.

S-aștept un prim fulg de nea să-mi dau seama că nu mai pot să simt?

Și vreau...vreau să fac atâtea.Să citesc atât de multe cărți,să văd atât de multe filme,să mă plimb prin

foarte multe locuri,să îmi revăd prietenii de multe ori...Și simt că n-am timp,că mă opresc subit la o stație care,aparent,nu e a mea...

Aveam în minte ideea unui roman și nu vreau s-o pierd doar pentru că nu am timp.

Am ideea unor alunecări de grafit pe o coală albă.Vibrează,ceva vibrează,dar nu am timp.

Vreau ceva material,pentru că nu-mi mai pot permite nimic spiritual.Stoc epuizat!

Să ningă odată o dată!

I forgive you,forget you,the end.

Îți dădusem întâlnire...

Nici nu mai știu când.Mă rușinez și îmi mototolesc colțul bluzei verzi.
Ba da,știu,de 456 de zile tot știu,dar refuz să-mi mai amintesc date și ore.

N-ai apărut atunci.Hârtia pe care ți-ai notat locul și ora întâlnirii ți-a zburat printre degete.Sunt convinsă că nici nu ai ținut-o prea strâns,ai cam vrut să-ți scape.Recunoaște!

Și,oricum,dacă tot recunoști asta,ai putea să recunoști și că știai pe de rost tot...Indiferent de ce se întâmpla,puteai să vii.

Și acum tot ce faci,ce facem e să ne întoarcem,să ne facem apariția fantomatic la locul ăla pe care-l stabilisem,la aceeași oră...

De câte ori mă gândesc la tine și te gândești și tu la mine,e ca și cum ne-am privi în ochi atunci.Mă-nțelegi?

Când îți rostesc numele și-mi rostești numele e ca și cum ne-am ține de mână.Când tresar și tresari că ni s-a părut c-am văzut pe cineva care seamană cu noi,și atunci când inima zvâcnește de furie și neliniște pentru că realizăm că nu eram nici eu,nu erai nici tu,e ca și cum ne-am ciondăni și apoi ne-am împăca...

Vreau să alerg ca o nălucă printre rafturile unei biblioteci și să te găsesc într-o carte.

Vreau să stau cuminte la semafor,iar când se face verde să apari și tu grăbit.Să alergi pe trecerea de pietoni și ...Nu,nu vreau să te văd,vreau doar să simt dâra de parfum pe care o lași în aer.

Vreau să cumpar o ciocolată cu rom de la magazin și tu nerabdător cum ești,să mă grăbești cu un aer nonșalant.Eu să mă supăr și să mă întorc furioasă,cu o înjurătură pregătită pe buze.Să te văd,să mă vezi și să te iert pe loc.

Vreau să-mi oferi un pliant cu o reclamă aiurea la o clinica dentară,eu să ți-l ignor,lăsând capul în jos și ocolindu-te,dar tu să strigi după mine,să mă tragi de mâneca.Eu să te privesc în ochi,să-ți smulg pliantul,să-l arunc la următorul coș de gunoi și să mă-ntorc să te sărut.

Vreau să fii băiatul de la ghișeul unde îmi plătesc factura,cel cu căști în urechi care citește o carte în metrou,cel care îmi face semne din mașină să trec strada mai repede căci s-a făcut roșu,vreau să fii băiatul de la xerox,vreau să fii tu sau tu...

Vreau să am două jumătăți de portocală și să știu sigur că una e a mea.Pentru că a ta întotdeauna a fost la tine. 

Am un kilogram de vise,o sticlă de bere pe jumătate goală,stau în fund pe nisip,mă acoperă un maldăr de chiștoace de țigări,nu mai am loc unde să scrumez și scrumez în palmă,am blugii rupți în genunchi și inima plină de escare,cu fiecare val ce se sparge zgomotos de mal simt și mai tare un gust sărat pe limbă,gâtul pur și simplu mă arde,am promis că mă las de fumat,dar asa am promis și că te uit...

Îmi deznod eșarfa de la gât și îmi leg încheieturile mâinilor cu ea.Am promis...Am promis că nu mai scriu despre tine...Dar vreau să înțeleg ce dracului e?Coincidență?Secret?Destin?Alchimie?Chimie?Dragoste?Atracție?NIMIC.

If spring can take the snow away,can it melt away all of our mistakes?

 (S-au perindat prin minte:)

Era cheia la mine.Puteam să închid totul cu cheia aia nenorocită şi s-o înghit.Dar nuuu...m-am întors în locul în care au început toate..

M-am lăsat pe spate,am căzut în gol şi mi-am amintit tot.Învaţă-mă cum să nu mai vreau,cum să nu mai simt,cum să nu mai ştiu,cum să uit,cum să nu mai fac rime din benzi audio stricate,cum să nu mai cos ce s-a descusut...

Nu vreau să mai scriu despre ce-mi doresc pentru că se împlineşte.Sunt paranoică.Mereu am fost.Mereu am trăit în alte lumi decât cele obişnuite.Dar cine zice că voi trăiţi unde trebuie?Dar...

Nu mai vreau să scriu despre ce-mi doresc să se întâmple,pentru că se întâmplă.

AHHHHH!ÎHHHHHHHHH!!! Ştii că,mereu ziceam că vreau să am mereu un semn,un fel de semn de carte,pentru că niciodata nu ştiu unde sunt,unde am rămas cu lectura,cu trăitul unor fapte.

De ce ai avut un semn la îndemână mereu?

Înseamnă că mă schimb de la an la an,dar în ochii tăi rămân aceeaşi?

De ce am senzaţia că acum sunt unde trebuie?

De ce persist?De ce persistăm şi plutim continuu unul în celălalt?

 De ce stăruim?

De ce din nou?

În ce moment scap de o obsesie?În momentul ăla despre care ştiu eu şi simt eu?

Ce mai fac(i)?

Ce să fac?Mi-am luat tupeu...să scriu exact despre ce fac.Fără să mai fabulez ca o copiliță despre visurile mele,despre dragostea pe care o am de oferit și nu am cui,despre mistere neelucidate și tot felul de alte tâmpenii.

Mă chiorăsc efectiv în caiete,foi și cuvinte.Mă chiorăsc pentru că mi-e prea lene să aprind lumina și-apoi îmi place cum se proiectează pe perete lumina veiozei.

Mi-am umplut o a doua cană de cafea și sper să fie ultima.Noaptea asta "sper să fie" o noapte grea.Primele două parțiale din viața mea de studentă.

Mai iau o felie de chec,mai sorb o gură de cafea și mi-ar fi plăcut să rămână urma de ruj ca-n alte dăți.Poate altădată.

Ascult Oasis-Stop crying your heart out și automat îmi aduc aminte de The Butterfly Effect,un film pe care l-aș vedea over and over again.Pentru că e alcătuit din multe teorii în care cred cu desăvârșire.

Cafeaua asta e amară,dar îmi place atât de tare...nu m-aș opri.

Azi am văzut un accident,în drum spre casă.Mă acaparase și pe mine,ca și pe ceilalți trecători,deși nu sunt adepta holbatului...Dar am stat câteva minute în fața băiatului ăluia întins pe jos și mi-au trecut prin minte sutele de imagini cu mine,pe diferite autostrăzi...de câte ori puteam să fiu călcată de mașină,de câte ori am scăpat...

Și ajung din nou la teoria mea...cum că și dacă ai merge în cap un an de zile,n-ai putea să schimbi nimic din ce...(nu obișnuiesc să zic că e scris)ți-a fost dat să trăiești.

Cineva a zis odată că încearcă să se oprească în loc, pentru câteva minute,și i se pare lui că astfel schimbă cursul lucrurilor,că,poate ceea ce trebuia să i se întâmple în alea cinci minute în care a stat,nu i se vor întâmplă tocmai datorită acestui lucru.

E complicat,știu,dar s-a gândit el că și asta...tocmai asta,trebuia să se întâmple?Adică acolo,undeva,tipul ăsta trebuia să se oprească în loc 5 minute,la data de,la ora de.Nu?

Mi se dovedește zilnic că întâlnesc oameni pentru că ei mă ajută mai tarziu să construiesc ceva,să fac ca ceva să devină realitate...toate au un scop și scopul e în toate.

Iar mă doare capul.Iar gândesc prea mult.Am și părul prins într-o coadă(ponytail),s-ar putea ca asta să fie de vină...mi s-a întins mintea... :)

De ce nu pot să fiu și eu fără griji și probleme ca alte fete?Adică singurele mele probleme existențiale să fie ce haine să-mi mai cumpăr,ce machiaj mi se potrivește azi,ce geantă ar trebui să port azi?

Țin minte că mai aveam un post pe tema asta...Cum că femeie nu mă mai pot numi,când văd ce văd pe stradă...și pe bună dreptate...văd din ce în ce mai multe creaturi d-astea.Mă simt jignită fără ca măcar să mi se adreseze vreo vorbă...doar privind un cur în colanți,țâțe dezgolite,păr ars,bot pompat și roz,unghii kilometrice,haine de prost-gust.Fete,dragi fete,nici măcar "sug pula" sau "te rog,fute-mă!"nu mai arătați,sugerați și insinuați.Pare-mi-se că au început bărbații să se cizeleze,îi văd citind în metrou,îi mai văd observând ochii,părul și tenul,mânuțele,gleznele și mai apoi țâțe și cur...Așa că,mi-e teamă că nici specia masculină n-ar mai fute unele ca voi.

Cafeaua asta îmi produce brusc o...

Mai bine nu mai scriu,căci aș mai spune lucruri și mai urâte de atât.Nu vreau să fiu vulgară.Vulgară sunt doar într-un alt context,în care e implicată și-o saltea.Sau nu! :)

***(tot n-am scăpat de izul meu "romantic")

Vreau...să mă joc cu tine,

să-mi învârt o șuviță de păr,tu să zâmbești și să-mi dai peste mână,

(vrei s-o învărți chiar tu).

Îți aprinzi o țigară când tocmai ți-am spus că m-am lăsat de fumat acum 8 luni.

Îți aprind bricheta și râzi.

De ce dracu' râzi?

Ești simpatică,spui.

Mi se înroșesc urechile și îți sting bricheta brusc.

Tu rămâi pe gânduri,cu țigara între degete.

Poate te gândești dacă ai făcut bine că ai luat Dunhill,sau era mai bun un Kent 8?

Sau poate te gândești la mine.

Ce proasta sunt!La mine te gândești când nu sunt lângă tine!

Aprind iar bricheta

și te încrunți,

privești fix un punct de pe fața mea.

Mă rușinez iar și cred că-s roșie toată,

căci am impresia că ori m-am fardat prea mult,

ori prea puțin,

ori mi-a curs rimelul?

Tu observi că mi s-a încruntat fruntea și râzi în hohote.

Eu mă supăr și îmi încrucișez mâinile sub sâni.

Vreau chiar să mă întorc cu spatele la tine.

Tu-mi pui mâna pe umeri.

Eu chicotesc,mă gândesc că totuși...

Dar tu întinzi mâna,vrei bricheta.

Îmi vine să te pleznesc,dar mă stăpânesc.

Mă întorc cu fața spre tine din nou,dar las privirea în pământ.

Deși nu mă uit la tine,pot să jur că deja ai tras primul fum.

Îmi iei mâna dreaptă în mâna ta,eu ridic privirea,tu-mi întinzi țigara,

eu te sărut...

te sărut...

te sărut...

și pe jos e numai scrum.

Like love?Like what?Like the sea...(stuck on Alicia Keys-Like the sea)

Și acum trebuie să fiu sinceră,nu?Trebuie s-o zic o dată,să văd cum sună,cum "se aude"pe foaia de hârtie,pentru că am făcut exercițiul ăsta.Penița scârțâie al dracului de urât pe coala albă.

Și-am zis-o și nu,nu sună bine.

Veioza asta nu mă ajută deloc.Devin mai melancolică decât eram și nu-mi permit pentru că sunt și foarte obosită.Obosită-mi-e somn și obosită-am renunțat să mai lupt.

Ce e cu veioza asta?Păi e una verde și foarte drăguță.Suntem doar noi două.Luminează de pe parchet și ...ma induce într-o stare...

Unde sunt eu?Cea de altădată?Cea care trăia pentru a se îndrăgosti de orice lucru frumos din viața ei.Trăia ca să simtă.Să simtă că se îndrăgostește.Se îndrăgostea de o pereche de ochi și o privire atrăgătoare,de o culoare,de un parfum,de surâsul,gânguritul și cuvintele stricate scoase pe gura unui copil,de o melodie superbă ascultată în surdină,de o carte bună...ce să mai?De tot ce însemna frumos pentru ea.

Ori e din nou o parte ca cea despre care,pare-mi-se c-am mai scris...ori e definitv.

Nu mă mai pot îndrăgosti.Asta era,da.Și e vorba de lucruri la modul general.Pe care tocmai ce le-am enumerat.Și știu exact pe cine vreau și trebuie să dau vina,doar că nu știu unde să-l găsesc.Mă mulțumesc să-l înjur și să îmi imaginez cum îi dau două palme și-i mut fălcile.

Din cauza ta(și a celorlalți,dar în principiu a ta),am uitat cum e să fac obsesii,cum e să mă îndrăgostesc.

Sunt doar obosită acum.Rar râd cu poftă de ceva care chiar mă bucură.Mai nou râd fără motiv,din cauza oboselii,ca o drogată.

Mi-au fost furate și visele.Mie,care-mi plăcea atat să visez și să corelez eventuala lor însemnătate cu realitatea.Acum nu mai visez pentru ca nu prea dorm.Și dacă dorm,totul se petrece atât de rapid,încât am impresia că mai am nevoie de încă vreo două nopți dormite neîncetat.

Motive...motive...

N-am mai scris un vers...de ceva vreme,o poezie,care să mă bucure.

Încerc câte o "semi-poezie"în minte în fiecare dimineață,când aștept căcatul de metrou,doar ca să îmi păstrez eu sufletul tânăr,dar e în zadar,am atâtea riduri în interior,mai ceva ca Matusalem cu tot cu anii lui.

N-am mai desenat ceva de o mie de ani,și-acum pe la cursuri încep să mâzgălesc,cred că mi-e dor de visurile mele din ateliere...

Mi-e dor de atâția oameni,printre care mă număr și eu...

De acum nu mai scriu nici despre dragoste,mi s-a atras atenția că aș face-o cam des,nici despre ce mă face fericită,pentru că nu mă face în modul în care aș fi vrut eu,coroborat cu prima parte...

Nu știu despre ce voi scrie...Voi scrie despre sex și nu dragoste,e bine?Voi scrie despre cum ajung să mă joc cu privirea,cum ajung să strâng în jurul meu ce nu pot s-adun în mine...e bine?Voi scrie despre pete,despre ceva negru murdar de var alb,e bine?

Fă un pas greșit,să cădem amândoi!Îți țin eu traista cu vise amintiri,tu doar dă-mi ce voiai să-mi dai și hai să...hai să...hai să ne lovim cu capul de bordură...
V-am zis că ceva e neregulă!

Frânturi_2

 Pentru că sunt momente în decursul unei seri, în care,e întuneric și doar veioza de pe parchet îmi luminează fața și gândurile(era o atmosferă romantică doar dacă mai erai încă aici),așternuturile par reci în ciuda luminii becului ce pâlpâie...Mi-ar plăcea...de ce nu?Să mă văd ștergându-ți pielea fină a ploapelor,

să mă joc cu firele de păr(cu ale tale și totodată cu ale mele),

să tremur când văd urma buzelor tale pe marginea unei cești de cafea,

să surprind exact momentul,un moment în care lichidul urcă prin paiul de plastic,exact momentul când este și el surprins că a ajuns la buzele tale,

să observ,în fiecare dimineață în care mă trezesc alături de tine,cum unda de lumină,trece prin fereastră,străbate camera și ajunge să se proiecteze în privirea ta...

vreau să...împletesc un singur vis printre alte mii de ițe încâlcite din mintea ta.Și să fie visul ăla despre care ți-am povestit odată și care s-a împlinit într-o după-amiază cu frunze ruginite.

În alte momente,în care nu mă simt singură și nu plâng de dor,sunt doar eu,încolacită de propriile mele decizii și indecizii.

***

Îmi place cum îmi zboară părul în toate direcțiile în urma curentului pe care îl face un metrou venind.Mi-ar plăcea să observi și tu asta,și-n loc de jocul și schimbul de priviri pe care îl încerc cu fiecare necunoscut,care mă atrage,sa fii tu cel în a cărui privire să mă admir.Vrei?

Sa încerci să observi că atunci când îmi mușc buzele e pentru că freamătă de nerabdare,pentru că vor să fie acaparate.Vrei?

Eu vreau...vreau doar să ai un moment numai al tău,în care să-mi acorzi mie un alt moment ...Vrei?Ai înțeles totuși că te vreau?

 ***

"Actul sexual și lectura se aseamănă și mai mult prin faptul că în ele se deschid timpuri și spații diferite de timpul și spațiul ce pot fi măsurate.(...)Astăzi sunteți unul obiectul lecturii celuilalt,fiecare citește în celălalt povestea lui nescrisă."

"De aceea lectura mea nu are niciodată sfârșit: citesc și recitesc,căutând de fiecare dată verificarea unei noi descoperiri în faldurile frazelor.(...)Eu mă schimb,oare,și văd lucruri noi,de care înainte nu-mi dădusem seama?"

Italo Calvino-Dacă într-o noapte de iarnă un călător.

Statistici perverse,madăr facăr...

Deconectându-mă de la zumzetul de deasupra,intrând sub pământ,la metrou și conectându-mă cu muzica din căști,deschizând cartea și intrând în lumea ei...meditez asupra faptelor.

La lumina veiozei,în camera mea mică și albă...

Bând cafeaua de la tonomat și glumind cu Pisica pe seama faptului că ar putea scrie un eseu întreg despre tonomat...

Am descoperit de ce nu pot să scriu nici despre lucruri nici despre ceva.într-o maniera interesantă.

Și anume pentru că.

Pentru că mă așteptam să mâzgălesc paginile blog-ului cu tot ce văd la facultate,cu tot ce văd pe străzile Bucureștiului.

Stupoare "stupuroasă",dar nu am ce...Și e frustrant tare să n-ai de ce/cine râde.

În-afară de ăia care mai pică în gropile din amfiteatre și de PisiCA CAre strigă:"Siminaaa,Siminaaa,a picat cineva!",în-afară de alte fete care vor să tragă ceva la "serox",sau fete care-s "azi unicate,mâine copiate",dar fete bune,din păcate(sau fericire?!),în-afară de prietenul meu,boschetarul de lângă Poștă,care mă alintă cu apelativele "pisi","iubi" și-mi cântă manele,chiar....chiar nu am despre ce să vorbesc...

E cuminte totul,deocamdată.DEOCAMDATĂ.

Bun.Și zăcând așa în nefericirea mea prăpăstioasă...am descoperit rubrica Statistici de pe blogspot.

Sunt și fericită și dezgustată și amuzată și impresionată...toate la un loc.

70 de oameni au intrat aici tastând "futaiuri"(asta e avantaj-dezavantaj-ul de a numi un post "Futaiuri scurte de lungă",din dorința de a mă distra eu,sau pentru a distra pe altii,dar nicidecum,pentru a satisface sexual pe altii.).

Mă gândesc că așa rapid cum au intrat,cu doar un click,așa au și ieșit,dezamăgiți că pe acest blog nu se fute nimenea...

Mergând pe principiul "nu știu eu d-astea"...vă prezint statisticile...cu comentariile aferente.Deoarece și pentru că îmi permit.

Căutaţi cuvinte cheie

 

futaiuri 70: Atât zic.Sper ca niciunul din ăia 70 de inși să nu fie tatăl meu.

futaiuri scurte 20: N-am să socializez cu voi vreodată,mie-mi plac alea lungi.

futaiuri ca la carte 5: Sper ca cinci oameni să fie de ajuns ca să învăț și eu...ca la carte.

simina stefana blogspot 3:Ei,iată cineva care mă cunoaște personal și vrea să mă citească.Sau nu.Sau dupa au scris "futaiuri".Ew!

cele mai tari futaiuri 2:Hai bă,nene,reuniți-vă!În caz că voi ăștia doi,nu vă cunoașteți cu restul,nu-i nimic...Vă fac eu cinste cu un meniu la Spring. NU e bine să stați izolați.Pe bune!

futaiuri 2010 2:Deja alea din 2009 sunt expirate.Nu mai e maioneza bună.

futaiuri alese 2:E boring.I'm boring.

futaiuri cu blondi 2: Dar brunetele ce au?Îmi dau seama ce expresie trebuie c-au avut fețele celor doi când au văzut că o blondă scrie.

my futaiuri 2:Of,regizor nebunatic de filme porno ce ești!

guillame musso 2:În sfârșit doi oameni normali în căutarea unui autor de beletristică.Respect!

Asta a fost tot.

De mâine îmi voi numi posturile "sex"."sex oral","puță","păsărică".Și apoi aștept statisticile ca pe nu știu ce.

 

Alejandro,Fernando,Roberto și încă unu':))

Am fost acasă.

Acasă nu mai e acasă,de cand altceva înseamnă acasă,acum.

"-Ce faci după facultate?

-Ah,mă duc acasă,sunt obosită,vreau să dorm."

"-Te iau cu mașina de acasă?"

Nu-mi mai simt locul într-un loc pe care mai ieri îl numeam "acasă".

Degeaba mă joc cu cuvintele,pentru că știu că nimic bun nu iese de aici...

Totuși realizez ca-mi place unde sunt,îmi place ce studiez,îmi place ce fac,nu știu voi,dar eu mă duc de drag la facultate...

Voiam să scriu mai mult,așa mult încât să mă doară și dintr-o dată nu mai pot.NU mai pot..NIMIC.

Mă împiedic peste tot,dar dacă mă ridic,ești...dacă încerc iar să pășesc,ești,mi-e teamă că dacă vorbesc,dispari.

by Greenex on http://greenex.deviantart.com~Mulțumesc,Alinuța!

Bittersweet and I.

Îmi plac oamenii.

Îmi place să interacționez cu ei,să îi ascult,să le vorbesc,să-i ajut,să îi analizez...

De aceea sunt destul de sociabilă și-mi place să fiu înconjurată de oameni.În momentul ăsta,totul e de așa natură,încât am cunoscut în nici o lună o grămadă de lume nouă.

Începând cu colegi noi și terminand cu...

Mi-am făcut un bun prieten alături de care pot să râd la orice oră vreau,alături de care mă simt protejată,mi-am făcut un amic cu care pot să vorbesc de toate și...în special,o prietenă  foarte bună.

Da,e vorba de tine, Alecsa.

Ești o fată minunată,semănăm foarte mult în unele privințe și gândim la fel.Mă bucur tare mult că te-am cunoscut și sper să ținem legătura.

Ah,și data viitoare să nu ne mai greșim burgerii de la Spring.A fost foarte tare faza cu "Eu cred că am ciuperci pe aici."Mi-a plăcut să râdem de cele două domnișorele agasante care făceau reclamă la două restaurante diferite,mi-a plăcut să ne uităm după hăinuțe și să ajungem din greșeală la etajul cu jocuri.Ah,da și s-o vedem pe Xonia de nu știu câte ori...Îți mulțumesc că ne-am împrietenit!

***

Dacă și mâine mă iei în brațe,dar mai strâns ca data trecută,mi-ai da voie să zic că mi-a fost dor de tine o viață întreagă?

"En Tus Pupilas"
by Shakira
Quand tu, quand tu me prends dans tes bras
Quand je regarde dans tes yeux
Je vois que Dieu existe
C' est pas dur d'y croire

Antes de conocerte el mundo era plano
Aunque lo discuta usted Señor Galilei
Y me canse de besar ranas en vano
Pero el príncipe azul
Jamás no encontré

Y así llegaste tu
Devolviéndome la fe
Sin poemas y sin flores
Con defectos con errores
Pero en pie

Y siento
Algo en ti algo entre los dos
Que me hace insistir
Cuando miro en tus pupilas se que Dios no dejo de existir
Tu lo haces vivir
Tu lo haces vivir

La vida es una colección de recuerdos
Pero a nada como tu recuerdo tan bien
Desde la redondez que tienen tus labios
Al olor de tu pelo
Al color de tu piel

No pienses que te iras y me voy a resignar
Eres lo mejor que me ha pasado
Entre lo mundano y lo sagrado
Y aun mas

Y siento
Algo en ti algo entre los dos
Que me hace insistir
Cuando miro en tus pupilas se que Dios no dejo de existir
Tu lo haces vivir
Tu lo haces vivir

Quand tu, quand tu me prends dans tes bras
Quand je regarde dans tes yeux
Je vois que Dieu existe
C' est pas dur d'y croire

Frânturi

Se întâmplă să ajung la destinație mai devreme decât prevesteam.Mă aștepți în gară?

.

Am obosit,îmi târăsc bocancii și nu-mi mai suport murdăriile de pe față și mâini.

.

Știu s-ajung la tine,știu să mă și întorc și știu că aici mi-e locul...

.

Nici măcar nu mai funcționez bine.De ce ai vrea să ai ceva defect în locul unei mașinării sofisticate?Ia-mă,du-mă și uită-mă acolo.Aș fi festin pentru șoareci și nu m-aș supăra o clipă.

.

-Unde duce linia ferată,domnule?

-Către singurătate,domnișoara!

-Opriți-mi două locuri,am bagaje multe!

................................................................................................

Iată-mă,studentă de două săptămâni.

Multe cursuri în brațe,multe cursuri pierdute=orarul nebuloasă,metrou,metrou,metrou,puțin RATB,cămin Agronomie,cămin Hyperion,colegi,mulți colegi,foarte mulți colegi=deja câțiva prieteni,profesori de treabă,râsete,cafea de la tonomat,oboseală,spaniolă la ora 20:00,Universitate,Schitu Măgureanu,3-5 etaje,6 etaje...

And who's gonna take care of you?

by poop-art

Astăzi  plec de acasă.De azi înainte începe ceva nou.Schimb atmosfera,orașul,oamenii,mediul,școala,casa.Cam TOT,dacă mă întrebi pe mine.
Mi-am strâns lucrurile,strictul necesar care s-a dovedit a fi mai mult decât îmi imaginasem.
Un geamatan mare și verde,încă vreo 2-3 genți și-un corp mic de mobilă,luat la insistențele mamei.
Am înghesuit în ele cam tot ce-i trebuie unui student.Ce-am crezut eu că-i trebuie.
Am să mai trec și pe acasă,normal,dar o dată ce-am plecat,se schimbă ceva în mine.Nu știu,poate mă înșel(sper).
Rămân același om,caracterul rămâne același.Asta e evident.
Plec  de acasă și...o las pe Simina de până acum într-un colț.Plânge,are fața umedă.Nu pot decât să îi întind o batistă și o promisiune.Promisiunea c-am să mai vin s-o văd,
c-o să mai stăm de vorbă și că vom depăna amintiri.Dar doar atât.
Închid ușa camerei mele.
Plec de acasă și...realizez ca nu mai am de la cine să-mi iau la revedere.Deschid ușa dormitorului părinților mei și inspir cu greutate.Mă invadează multe sentimente,gânduri și am o mie de reacții.
Îmi  iau la revedere de la ai mei și mă gândesc că abia aștept să-i văd deși au trecut doar vreo două luni de la ultimul “la revedere”.
Și-mi  iau la revedere și de la bunica mea.Deși ea e mereu cu mine.În inima și mintea mea.E acolo,mă sfătuiește și-mi poartă de grijă.Dacă nu mai e pe pământ,e pentru că de Sus poate avea mai mare grijă de mine.
Și o iau și pe cățelușa mea în brațe,o pup și ea mă mârâie.Ca de obicei!I-o dau bunicii în brațe,le zambesc  amandurora și închid ușa dormitorului.
Plec...și-mi las prietenii acasă,dar întotdeauna mă voi întoarce la ei.Sunt unul din cele mai importante lucruri din viața mea.Nu am multă lume în sufletul meu.E loc destul,dar nu am de gand să-l ocup prea curând.
Mă duc în sufragerie și parcă revăd toate party-urile,toată distracția,tot ce eram acum 4 ani de zile,tot ce-am devenit alături de ei:un om mai bun,un prieten adevărat,sursa lor de amzament când erau supărați,am învățat să fiu un umăr pe care să plângă și că la rândul meu găsesc alinarea în ei.
Închid și ușa sufrageriei.
Și rămân cu mine însămi un moment,în hol și îmi spun:
"-Asta e!Începem o viață nouă!Trebuie să fi tare!
-Dar îmi vine să plâng!
-N-ai să plângi pentru că jos te așteaptă cea mai bună prietenă a ta,care n-are chef să vadă o toantă de 19 ani cum plânge și ea vrea pe drum să trăncănească și să râdă cu tine.
-Dar...
-Și la București  te așteaptă două fete minunate,colegele tale de apartament,alături de care viața acolo îți va părea mai ușoară!
Ia-ți  bagajele și cară-te!"
Închid ușa de la intrare cu cheia.
Am plecat de acasă.

Here I go again...

Nici nu am nevoie să vă rostesc numele...căci în sufletul meu sunteți patru mingiuțe colorate(portocaliu,mov,roșu,verde) care jonglează.

8 ani de zile,

cenaclu,

Târg de carte la Bucureşti,

multe zile de naştere şi Crăciunuri petrecute împreună,

parodii,

kilograme de râsete,

Eforie 2008,

excursii la pădure,

filme,

sleepovers,

Pentru că ai fost mereu acolo şi încă eşti şi vei fi mereu.

4 ani de zile(6 luni de stat împreună),

beție+karaoke,

trilioane de râsete,

discuții serioase,

discuții neserioase,

țigări,

2în1,

shawty,

RnB,

Pentru că atunci când mi s-au rupt sandalele şi trebuia să mergem acasă la tine,mi-ai dat adidaşii tai.

4 ani de zile,

râsete,

plimbări,

sfaturi,

revelion 2008,

"Pot să vin şi eu până la tine?-Da,poți,normal!"

un umăr pe care să plâng,

Pentru că mă suni să mă întrebi ce fac,dacă sunt bine atunci când sunt tunete şi fulgere.

4 ani de zile,

colega de bancă,

catralioane de râsete,

pauze cu zâmbete și broșuri Avon și Oriflame,

cuvinte inventate,

drumul de întoarcere acasă,

Sighișoara,

pozeee,multe pozeee,

Pentru că zâmbeşti din nou şi asta mă face cel mai fericit om de pe lume.

Sigur,sunt mult mai multe,dar asta am tot avut în cap zilele astea...Pentru că vă iubesc şi de mine nu scăpaţi.

******************************************************

Aseară erai printre genele mele prăfuite.

Aseară.

Mi-era teamă să clipesc,mi-era teamă să te pierd.

Așa că n-am dormit.M-ai urmat cadențat până acolo,acolo unde nu știam că exiști.

Stăteam cu ochii ațintiți pe tavan și mă întrebam cu ce sunet,cu ce culoare,să te asemăn.Voiam sa-mi aduc aminte de toate sărutările pe care nu mi le-ai dat niciodată.

Aseară.

Și continuam să nu clipesc,te voiam acolo.

Voiam să mă întorc cu trupul și sufletul pe partea cealaltă și cu buricul unui deget să-ti ating obrazul.

Eu...

Voiam să te ascult,voiam să te văd,voiam...

Aseară voiam să fii tu.

Aseară...înainte să adorm,înainte să mă trezesc

și să-mi aduc aminte că nu pot să-i cer răsăritului să adoarmă la loc.

You’re the hope that moves me
To courage again.

And I can’t turn back now
’cause you’ve brought me too far

It was a game
I’ve played and lost
I felt in love with you
Now if I chose
To tell the truth
What’s gonna happen
Will you get scared or…

Will you be mad at me?
There’s some other stuff that I want you to hear
Being friends with you brings you near
And just… close enough to realize there’s more we’re havin’ here.