M-a cuprins iar starea de care nu cred că voi scapa prea curând.E nostalgie.E peste tot,pluteşte în aer şi-mi inundă nările de cum trag aer în piept,dimineaţa la prima oră.
Am obosit,fizic...psihic...Am obosit.Şi mă apasă multe,din ce în ce mai multe.
Mi-e dor...
Asta e concluzia la care am ajuns.Mi-e dor de oameni,mi-e dor de locuri,de întâmplări,mi-e dor de amintiri lăsate de instantanee...şi mi-e dor,atât de dor.
N-am să încerc să fac o listă,departe de mine acest gând.Doar că îmi vin năvală în minte...şi încerc să mă redresez,să fac ordine,căci multe sunt lucrurile care mă macină şi aş vrea ca ceva să "se rezolve",să încerc să folosesc puţin sfumato,ca să pot să îmi revin,să pot să capăt energia atât de bine cunoscută mie...
Cu ce să încep?Cu ce se începe în astfel de momente...?
M-e dor,în primul rând,de mine...de mine-copil,de mine râzând,de mine neştiutoarea,de mine naiva,de mine-mică,dornică de viaţă,de mine-mică,cea pe care toţi o protejau,de mine-copilul fără griji şi probleme.Dar nu mi-e dor să fiu iar copil.
Mi-e dor de părinţii mei.Mi-e dor să-i am aici,cu mine,lângă mine.Mi-e dor de mama,de cum mă alinta,cum îmi făcea de mâncare şi mă aştepta să vin de la şcoală,de cum se uita în ochii mei şi ştia pe loc dacă sunt fericită sau tristă.
Şi mi-e dor şi de tata,deşi încă n-a plecat.Mi-e dor de pe acum de el.Mi-e dor de el când era mai tânăr.Mi-e dor de el când îşi rădea mustaţa şi părea şi mai tânăr.De când mă lua cu el la cârciumă şi-mi cumpăra un suc,mi-e dor...Dar nu mi-e dor să-i ştiu pe amândoi iar îngrijoraţi că nu au bani,prefer să-mi fie dor de ei căci sunt departe.
Mi-e dor de bunica mea.Mi-e dor de nopţile în care râdeam,în care aveam parte de povestea cu broscuţa şi prinţesa,când îmi cânta romanţele ei preferate,când făcea cozonac de Crăciun,mi-e dor să mai fie mândră de mine...atât de mândră.
Mi-e dor de ea când eu eram mică şi ea mai tânară.Exact de perioada aia vreau să-mi aduc aminte.Căci m-am schimbat când am început să cresc şi ea când a îmbătrânit mai mult.Dar mi-e tare dor de ea.Aş vrea să ridic mâinile la cer şi s-o cuprind în braţe,să-i spun că-mi pare rău,să-i spun că am iubit-o şi încă o mai iubesc,chiar dacă ea nu mai e aici,îi iubesc amintirea.Dar nu se poate,aşa că îmi cobor mâinile pe lângă trup şi plâng.Dar nu mi-e dor de ziua în care mi-a murit în braţe.
Mi-e dor de bunicul meu.Tot aşa,când era mai tânăr.Când veneam la el la serviciu şi ieşeam la cofetărie.Îmi cumpăra "Mascotă"la insistenţele mele şi deşi ştia că n-am să o mănânc pe toată îmi cumpăra...şi-mi mai lua şi îngheţată la cupă.Pe aia o mâncam toată.Dar nu mai vreau să-l văd trist,bolnav,necăjit şi singur...
Mi-e dor de toţi prietenii mei din copilărie.Puţini,dar buni.Mi-e dor de Cati,Flavia şi Samira.Mi-e dor de ele şi de toţi anii pe care i-am petrecut jucându-ne cu păpuşile şi julindu-ne genunchii...
Mi-e dor de Alina,colega mea de bancă de aproape 3 ani.Mi-e dor de cum râdea,de cum mă făcea şi pe mine să rad,de cum ştia să mă asculte...Dar nu mi-e dor s-o văd tristă...De fapt,mi-e dor s-o mai văd.
Mi-e dor de vacanţa în Spania.
Mi-e dor de majorate.
Mi-e dor de ieşirile în oraş cu gaşca.
Mi-e dor de Cosmin de acum 2-3 ani.
Mi-e dor...atât de dor.
Şi nu în ultimul rând...paradoxal,mi-e dor de o pereche de ochi verzi-albaştri pe care nu i-am văzut decât în poze,mi-e dor să-i privesc şi să-i admir deşi n-am făcut-o niciodată,mi-e dor să-i sărut deşi n-am făcut-o niciodată...mi-am imaginat,doar.
Şi-acum...lasă-le să se rostogolească din ochi...să curgă pe obraji,să le simţi sărate pe vârful limbii...plangi,Simina!
18 februarie, 2010
16 februarie, 2010
Svâc de "inspiraţiune".
Să-i fie dor de el era ceea ce ştia ea să facă cel mai bine.Nu învăţase asta înainte să-l cunoască.Atunci când el dispărea subit,nu făcea decât să-şi aducă aminte de el,de cum s-au cunoscut,de primele vorbe adresate când încă erau doi străini,de primele vorbe pe care i le-a dăruit el în calitate de "slujitor al lui Eros",de primele vorbe care i-au făcut rău atunci,dar de care râde acum...
Găsea tot felul de amintiri şi deşi le ştia pe de rost,păreau ca scoase din cutie.Şi deşi miroseau puţin a naftalină,erau învăluite în mister de fiecare dată,de parcă le trăia atunci pentru prima oară.Singură,căci el era cine ştie unde.
Să-i fie dor de el...Adora asta.Adora să şi-l imagineze,să suspine,să se întrebe dacă şi ea era printre gândurile lui,era ceea ce ştia ea cel mai bine să facă.
Să se amăgească şi să complice lucrurile...Oh,da,avea diplomă de excelenţă pentru asta!
*Venise,însă,vremea să se descotorosească de ea...îi era inutilă.
P.S.: To have it you got to see it, to talk it you got to be it
There's no ifs, no ands or buts
If you claim it you can attain it, what was made shall be, and that's the law of the universe.
12 februarie, 2010
Tentación,por favor atención:Es muy alta la temperatura,bajesela con sus cariños.
Pentru că a fost gândit în spaniolă şi pentru că am luat D.E.L.E.-ul\:D/yey me!
El próximo,el que sigue,el que se avencina...que se prepare porque voy a darle todo lo que "él" no quise de mi,todo lo que "él" me nego.Le voy a dar millones y tropecientos de besos,nunca le voy a decir un "te quiero",pero le voy a preparar el desayuno con tanto amor que me va ha decir después"yo tambien te quiero,niña de mis ojos",le voy a escuchar hablar de sus cositas día y noche y no me va a importar si la mayoria de ellas son gilipolleses típicamente masculinos,si son suyas me importan,si tiene miedo voy a ser la almohadita que necesita para abrazar,si tiene frio sere su abrigo,si tiene sueño voy a ser en sus sueños,si quiere estar solo,me esfumo,si quiere amarme,lo amo,si quiere presentarme a sus padres,voy a ser la chica perfecta,si tiene defectos,voy a quiererlos,voy a descubrir algo nuevo de el cada día y si no me queda nada por descubrir,voy a redescubrir a las viejas,alegrarme que existe en mi vida cada día,si quiere hacerme cosquillas voy a reírme a carcajadas,si quiere bersarme en el medio de la caretera,voy a subirle en el capota de un coche y besarle allí,si estamos en una fiesta y dice que se aburre,le voy a decir al Dj que ponga un reggaeton y voy a perrear solo para él,si se siente mal voy a darle mi medicina,si me dice que no tiene ganas de hablar,que se siente triste,le echo miraditas o pongo caritas hasta que empieze a reírse,si me dice que lo pongo,me voy a estirar como una gata y hacerle de las mias...
Pero quiero que me quiere.
El reto de mi vida es encontrarte.Tan imperfecto,tan capable de amarme,tan hombre,tan aficionado a mi,tan sensible,tan irresistible,tan tímido al mirar mis ojos.
El reto de mi vida es encontrarte.Encontrarte es dificíl y supone mucho tiempo.Como años de mucho o como mañana de mucho.
El tiempo no tiene dueño.Yo tampoco tengo...Quiero que seas tú mi dueño.
Eres mi reto.Me desafías a buscarte,sin pistas,sin indicios,sin nada,solo el amor que quiero dartelo.
Te voy a encontrar.
Lo sé.
Următorul,cel care va veni,cel care va rămâne...să se pregătească pentru că îi voi da tot ce"el" n-a vrut de la mine,tot ce el mi-a negat.Îi voi da milioane şi trilioane de sărutări,
nu-i voi spune niciodată "te iubesc",dar îi voi pregăti micul-dejun cu atâta dragoste încât îmi va spune apoi"şi eu te iubesc,dragostea vieţii mele",
am să-l ascult vorbind despre chestioarele lui,zi şi noapte şi nu mă va interesa dacă majoritatea sunt prostioare tipic masculine,dacă sunt ale lui,mă interesează,
dacă îi este frică,voi fi perniţa pe care are nevoie s-o strângă în braţe,
dacă îi este frig,am să fiu haina lui,
dacă îi este somn,voi fi in visele lui,
dacă vrea să fie singur,dispar repede,
dacă vrea să mă iubească,îl iubesc,
dacă vrea să mă prezinte părinţilor lui,am să fiu fata perfectă,
dacă are defecte,i le voi iubi pe toate,
voi descoperi în fiecare zi câte ceva nou la el,iar dacă nu-mi va mai rămâne ceva nou de descoperit,am să le redescopăr pe cele vechi,
am să mă bucur în fiecare zi că există în viaţa mea,
dacă va vrea să mă gâdile,am să râd în hohote,
dacă va vrea să mă sărute în mijlocul autostrăzii,am să-l urc pe capota unei maşini şi-am să-l sărut chiar acolo,
dacă suntem la o petrecere şi-mi spune că s-a plictisit,am să-i spun Dj-ului să pună un reggaeton,iar eu am să dansez numai pentru el,
dacă e bolnav,am să-i dau medicamentul meu,
dacă-mi spune că n-are chef să vorbească,sau că e trist,încep să-i arunc ocheade sau să fac feţe-feţe până ce începe să râdă,
dacă-mi zice că-l excit,mă întind ca o pisică şi încep să fac ce ştiu eu mai bine...
Dar vreau să mă iubească.
Provocarea vieţii mele este să te găsesc.Atât de imperfect,atât de capabil să mă iubeşti,atât de pasionat de mine,atât de sensibil,atât de irezistibil,atât de timid când priveşti în ochii mei.
Provocarea vieţii mele este să te găsesc.Să te găsesc e greu şi presupune mult timp.Mult timp cum ar fi ani de zile sau mult timp cum ar fi mâine.
Timpul nu are stăpân.Nici eu nu am.Vreau ca tu să fi stăpânul meu.
Esti provocarea mea.Mă provoci să te găsesc,fără piste,fără indicii,doar iubirea pe care vreau să ţi-o dăruiesc.
Am să te întâlnesc.
Ştiu asta.
P.S.:Pentru cine se mai îndoieşte,încă,am învăţat spaniola singură,fără să o fac la şcoală,fără meditaţii.Şi,da,am început cu telenovelele,dar am continuat foarte bine... :))Hai pa!
05 februarie, 2010
D-astea...
Sunt o vacă.Mi-am subestimat biblioteca în postul de mai jos.
De fapt am 100 de cărţi estimativ,dar numai în camera mea.În camera alor mei sunt vreo 200,iar în sufragerie între 300-400.Deja mă plictisisem la numărat.
Azi fusei la magazin ca tot omu' să-mi cumpăr o cioco.Auzi acilea:
Eu:-O ciocolata Kandia.
Vânzătoarea:-De care să fie?
Eu:-Cu caramel.
Vânzătoarea scoate ciocolata.Nu mi-o dă.În schimb îşi pune ochelarii şi zice:
-Hmm...e ceva unsuros...
Eu:-Mai bine îmi daţi alta.
Vânzătoarea şterge ambalajul,se holbează la el şi zice:
-Hmm...Expirată n-ar fi...Uite ce scrie:26 ianuarie 2010.
SA MORI TU?!Poate mă credeaţi pe mine nebună,dar iacătă:Sunt altele şi mai şi!
Şi lista ar continua,dar...ce cucurigu meu aveţi toţi,mă?De ce iubiţi în silă?De ce vă ţineţi partenerul de mână?Vă spun eu:Nu pentru că n-aţi găsit întrebuinţare la cealaltă mână ci pentru că se presupune că-l iubiţi.
Ce căcat!Eu n-am pe cine ţine de mână...dar ştiu sigur că n-ar simţi nicio clipă că nu-mi face plăcere să-i simt fiecare cută de pe palma lui pe palma mea.Şi l-aş lăsa să mă sărute de oricâte ori i se face lui poftă şi i-aş zâmbi mereu.De ce căcat m-aş strâmba?
'Ţi-ai dracu',m-aţi enervat! :D
De fapt am 100 de cărţi estimativ,dar numai în camera mea.În camera alor mei sunt vreo 200,iar în sufragerie între 300-400.Deja mă plictisisem la numărat.
Azi fusei la magazin ca tot omu' să-mi cumpăr o cioco.Auzi acilea:
Eu:-O ciocolata Kandia.
Vânzătoarea:-De care să fie?
Eu:-Cu caramel.
Vânzătoarea scoate ciocolata.Nu mi-o dă.În schimb îşi pune ochelarii şi zice:
-Hmm...e ceva unsuros...
Eu:-Mai bine îmi daţi alta.
Vânzătoarea şterge ambalajul,se holbează la el şi zice:
-Hmm...Expirată n-ar fi...Uite ce scrie:26 ianuarie 2010.
SA MORI TU?!Poate mă credeaţi pe mine nebună,dar iacătă:Sunt altele şi mai şi!
Şi lista ar continua,dar...ce cucurigu meu aveţi toţi,mă?De ce iubiţi în silă?De ce vă ţineţi partenerul de mână?Vă spun eu:Nu pentru că n-aţi găsit întrebuinţare la cealaltă mână ci pentru că se presupune că-l iubiţi.
Ce căcat!Eu n-am pe cine ţine de mână...dar ştiu sigur că n-ar simţi nicio clipă că nu-mi face plăcere să-i simt fiecare cută de pe palma lui pe palma mea.Şi l-aş lăsa să mă sărute de oricâte ori i se face lui poftă şi i-aş zâmbi mereu.De ce căcat m-aş strâmba?
'Ţi-ai dracu',m-aţi enervat! :D
03 februarie, 2010
FUTAIURI SCURTE de lungă
Îmi place despre mine.Am început să mănânc mai mult pe la casele altora.
Spre exemplu sâmbată am mâncat de dimineaţă la Ralu şi de prânz la Rox.Mi-am umplut burta cu de toate şi cand am ajuns la mine acasă n-am mai avut chef să mai mănânc şi seara.Drăguţ mod de a trece peste criza financiară.Hai bine,oricum sunt dezastru în bucătărie.Când se va muta Mărie la mine vom sprijini,cu un banner,deviza"Eu un dezastru,tu un dezastru,deci pizza?"
Spre exemplu sâmbată am mâncat de dimineaţă la Ralu şi de prânz la Rox.Mi-am umplut burta cu de toate şi cand am ajuns la mine acasă n-am mai avut chef să mai mănânc şi seara.Drăguţ mod de a trece peste criza financiară.Hai bine,oricum sunt dezastru în bucătărie.Când se va muta Mărie la mine vom sprijini,cu un banner,deviza"Eu un dezastru,tu un dezastru,deci pizza?"
***
Voiam să vorbesc despre hai faiv într-un singur post.Apoi mi-am dat seama că m-am lovit la ceas.
Cert e că site-ul ăla colcăie acum de băieţei cu ţevuşca înroşită şi fetiţe ce posedă două umflături în zona pieptului şi o gaură,(altele o gaaaaaaaură),dar toate întrebându-se constant "Bun.Şi eu ce fac cu ele acum?"
Băieţeii au nume dintre cele mai alese,ca să bage păsăricile în boală,gen "Suflet Trist".Fetiţele sunt mult mai versate acum.Una cu numele">>cu un sărut trucat :X ajung viciul oricărui bărbat.<<"sigur e cea mai potrivită pentru "Suflet Trist".Da' ce zic eu?Când i-au făcut vaginul ăleia,sigur i-au luat mulaj după penisul lui...Căcat.
Nimeni nu mai ştie să scrie corect gramatical,iar la tot pasul sunt poze nud.
Când eram eu mai mică,hai faivul nu era aşa.Aşa infestat de prostie.
Cert e că site-ul ăla colcăie acum de băieţei cu ţevuşca înroşită şi fetiţe ce posedă două umflături în zona pieptului şi o gaură,(altele o gaaaaaaaură),dar toate întrebându-se constant "Bun.Şi eu ce fac cu ele acum?"
Băieţeii au nume dintre cele mai alese,ca să bage păsăricile în boală,gen "Suflet Trist".Fetiţele sunt mult mai versate acum.Una cu numele">>cu un sărut trucat :X ajung viciul oricărui bărbat.<<"sigur e cea mai potrivită pentru "Suflet Trist".Da' ce zic eu?Când i-au făcut vaginul ăleia,sigur i-au luat mulaj după penisul lui...Căcat.
Nimeni nu mai ştie să scrie corect gramatical,iar la tot pasul sunt poze nud.
Când eram eu mai mică,hai faivul nu era aşa.Aşa infestat de prostie.
***
Ieri fusei la bibliotecă.Aveam de returnat o carte.
De obicei nu-mi place să citesc ce mi se dă la şcoală.Din 2 motive simple:
1.Pentru că în ceea ce priveşte cititul,nu-mi place să mi se impună.Citesc din (cea mai mare)plăcere.
2.Pentru că(aproape) de fiecare dată mi se dă de citit o carte,care,surprinzător nu se află în biblioteca mea destul de mare.(100 de cărţi estimativ).
Şi din cauza punctului 2 ajung la bibilioteca judeţeană,unde nervii mei joacă şi cântă samba precum Andreea B. şi Donny.
Prima dată a fost acceptabil.Am cerut Iona de M.Sorescu.Una dintre distinsele doamne a fluturat mâna,îndrumându-mă către rândul pe care se afla.Bineînţeles că nu mi-a arătat direcţia corectă.
În fine,rătăcită,am gasit şi o carte în spaniolă.Zic s-o iau şi p-asta.Ajung teafară din braţele labirintului şi in faţa mea se desfăşoară următorul dialog dintre o fetiţă de vreo 10 ani şi una dintre distinsele doamne bibliotecare.Ulterior mai intervine una.
Fetiţa:-Săru' mâna!Vreau şi eu Legendele Olimpului...
Tanti bibliotecară 1:-Nu cred c-o mai avem...Fată mai avem?
Tanti bibliotecară 2:-Ba o avem,fată,nu ştii tu!
Fetiţa:Dar vreau să fie despre zeul Persian.
Tanti bibliotecară 1:-Ăăă...dar eu ştiu că era Perseu.Fată,Perseu era,nu?
Tanti bibliotecară 2:-Cine?
Tanti bibliotecară 1:-Zeul ăla...Perseu?
Tanti bibliotecară 2:-Perseu,Perseu.
Io înţeleg,copilu' ăla avea o scuză:avea doar 10 ani.
Împrumut cărţile şi plec.
Revin în altă zi să returnez doar cartea în spaniolă.La "pupitru",nimenea.
Un nene dubios iese din anexă.Se uită la mine,mă uit la el.După cinci minute zice:-Ce vrei?
Ce cuiu' meu aş fi putut să vreau într-o bibliotecă?Ghiceşte,dă-te dracu'!Ai două probabilo-posibilităţi:am venit să împrumut o carte ori am venit să returnez una.Inteligentu' pulii!
Zic mult mai respectuos decât el:-Să returnez o carte.
Se strâmbă.Din aceaşi anexă iese duduia care avea nevoie să se consulte cu altă proastă,pe aceeaşi lungime de undă cu ea,dacă Perseu a fost zeu sau căcat în ploaie.
Zic:Bună ziua!
Ea nimic.Îmi ia cartea.Face demersurile complicate de a muta o hârtiuţă din carte în fişa mea şi-mi zice "Gata!"cu o faţă gen"Ce căcat mai vrei?Poţi să te tirezi!"
Vine şi ultima zi,ultima zi în care...Oh Doamne,îmi dau lacrimile.În care returnez şi Iona.
Mă duc.Duduia 1 îşi pilea unghiile.Avea lângă ea şi ustensilele aferente:gen maglavaiţ de unghii,acetonă etc.Stătea cu spatele la uşa de la intrare.
Duduia 2,stătea pe scaun,lângă ea,dar cu faţa.Ea citea.Ea citea o broşură Avon.
Ajung lângă ele,dau bună-ziua,scot cartea din ghiozdan şi o pun pe masă.Duduia 1 îşi pilea unghiile în continuare.Duduia 2,evident enervată că am întrerupt liniştea de care avea nevoie pentru lecturare,ridică ochii şi se uită la Duduia 1.
Duduia 1 nu schiţează niciun gest.Duduia 2 răsfoieşte frenetic paginile,strâmbându-se la Duduia 1.(ori empatiza cu mine şi era nervoasă că nu-mi dă atenţie,ori avusese o ceartă cu ea înainte să sosesc eu.)
Într-un final Duduia 1 îşi termină de şlefuit unghiuţele,Duduia 2 se linişteşte şi răsfoieşte broşura cu calmitate acum,iar mie mi se ia cartea,se fac procedurile de mutare a hârtiuţei din carte în fişa mea,cu multă sudoare şi plec fericită.
Şi acum...întreb:Câte pule a trebuit să sugeţi stimate doamne ca să ajungeţi să ocupaţi acest loc de muncă?
Pură curiozitate...
1.Cum cuiu' meu să speli o geacă în care se află o brichetă?Cum cuiu' meu să se mai aprindă bricheta după spălare?
2.Poate vă întrebaţi de ce se numeşte postul aşa..Păi iniţial am vrut să-l numesc "Quickies".Dar apoi am văzut ce mult am scris şi-am zis să-l numesc "Long Quickies".
Şi aşa mi l-a tradus din engleză în română,perversul de Google Translate.
De obicei nu-mi place să citesc ce mi se dă la şcoală.Din 2 motive simple:
1.Pentru că în ceea ce priveşte cititul,nu-mi place să mi se impună.Citesc din (cea mai mare)plăcere.
2.Pentru că(aproape) de fiecare dată mi se dă de citit o carte,care,surprinzător nu se află în biblioteca mea destul de mare.(100 de cărţi estimativ).
Şi din cauza punctului 2 ajung la bibilioteca judeţeană,unde nervii mei joacă şi cântă samba precum Andreea B. şi Donny.
Prima dată a fost acceptabil.Am cerut Iona de M.Sorescu.Una dintre distinsele doamne a fluturat mâna,îndrumându-mă către rândul pe care se afla.Bineînţeles că nu mi-a arătat direcţia corectă.
În fine,rătăcită,am gasit şi o carte în spaniolă.Zic s-o iau şi p-asta.Ajung teafară din braţele labirintului şi in faţa mea se desfăşoară următorul dialog dintre o fetiţă de vreo 10 ani şi una dintre distinsele doamne bibliotecare.Ulterior mai intervine una.
Fetiţa:-Săru' mâna!Vreau şi eu Legendele Olimpului...
Tanti bibliotecară 1:-Nu cred c-o mai avem...Fată mai avem?
Tanti bibliotecară 2:-Ba o avem,fată,nu ştii tu!
Fetiţa:Dar vreau să fie despre zeul Persian.
Tanti bibliotecară 1:-Ăăă...dar eu ştiu că era Perseu.Fată,Perseu era,nu?
Tanti bibliotecară 2:-Cine?
Tanti bibliotecară 1:-Zeul ăla...Perseu?
Tanti bibliotecară 2:-Perseu,Perseu.
Io înţeleg,copilu' ăla avea o scuză:avea doar 10 ani.
Împrumut cărţile şi plec.
Revin în altă zi să returnez doar cartea în spaniolă.La "pupitru",nimenea.
Un nene dubios iese din anexă.Se uită la mine,mă uit la el.După cinci minute zice:-Ce vrei?
Ce cuiu' meu aş fi putut să vreau într-o bibliotecă?Ghiceşte,dă-te dracu'!Ai două probabilo-posibilităţi:am venit să împrumut o carte ori am venit să returnez una.Inteligentu' pulii!
Zic mult mai respectuos decât el:-Să returnez o carte.
Se strâmbă.Din aceaşi anexă iese duduia care avea nevoie să se consulte cu altă proastă,pe aceeaşi lungime de undă cu ea,dacă Perseu a fost zeu sau căcat în ploaie.
Zic:Bună ziua!
Ea nimic.Îmi ia cartea.Face demersurile complicate de a muta o hârtiuţă din carte în fişa mea şi-mi zice "Gata!"cu o faţă gen"Ce căcat mai vrei?Poţi să te tirezi!"
Vine şi ultima zi,ultima zi în care...Oh Doamne,îmi dau lacrimile.În care returnez şi Iona.
Mă duc.Duduia 1 îşi pilea unghiile.Avea lângă ea şi ustensilele aferente:gen maglavaiţ de unghii,acetonă etc.Stătea cu spatele la uşa de la intrare.
Duduia 2,stătea pe scaun,lângă ea,dar cu faţa.Ea citea.Ea citea o broşură Avon.
Ajung lângă ele,dau bună-ziua,scot cartea din ghiozdan şi o pun pe masă.Duduia 1 îşi pilea unghiile în continuare.Duduia 2,evident enervată că am întrerupt liniştea de care avea nevoie pentru lecturare,ridică ochii şi se uită la Duduia 1.
Duduia 1 nu schiţează niciun gest.Duduia 2 răsfoieşte frenetic paginile,strâmbându-se la Duduia 1.(ori empatiza cu mine şi era nervoasă că nu-mi dă atenţie,ori avusese o ceartă cu ea înainte să sosesc eu.)
Într-un final Duduia 1 îşi termină de şlefuit unghiuţele,Duduia 2 se linişteşte şi răsfoieşte broşura cu calmitate acum,iar mie mi se ia cartea,se fac procedurile de mutare a hârtiuţei din carte în fişa mea,cu multă sudoare şi plec fericită.
Şi acum...întreb:Câte pule a trebuit să sugeţi stimate doamne ca să ajungeţi să ocupaţi acest loc de muncă?
Pură curiozitate...
***
Din curiozităţile vieţii,de data asta,iacătă:1.Cum cuiu' meu să speli o geacă în care se află o brichetă?Cum cuiu' meu să se mai aprindă bricheta după spălare?
2.Poate vă întrebaţi de ce se numeşte postul aşa..Păi iniţial am vrut să-l numesc "Quickies".Dar apoi am văzut ce mult am scris şi-am zis să-l numesc "Long Quickies".
Şi aşa mi l-a tradus din engleză în română,perversul de Google Translate.
02 februarie, 2010
Game over.Do you want to start a new one?
Lecţia despre cub
de Nichita Stănescu
de Nichita Stănescu
Se ia o bucată de piatră
se ciopleşte cu o daltă de sânge,
se lustruieşte cu ochiul lui Homer,
se răzuieşte cu raze
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de nenumărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
şi mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
şi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului.
Toţi, dar absolut toţi zice-vor :
-Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colţ sfărâmat!
se ciopleşte cu o daltă de sânge,
se lustruieşte cu ochiul lui Homer,
se răzuieşte cu raze
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de nenumărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
şi mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
şi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului.
Toţi, dar absolut toţi zice-vor :
-Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colţ sfărâmat!
Şi...
Toată viaţa mea am fost un cub.Toţi s-au jucat cu mine.Dar am ştiut să privesc cu ochi mici lucrurile mari.Şi am crezut că nimeni nu-mi va observa toate cele opt colţuri ciobite şi toate cele şase feţe murdare şi urâte.
Iar acum îmi este dat să mă joc şi eu cu nişte cuburi.Nu cred că sunt destul de îndemânatică.
Căci am doua.Unul e albastru-verzui,iar celălalt...ah,celălalt e la fel.Şi am tendinţa să le încurc.
Deşi nu-s nici pe de parte identice.Le-aş fi spus aşa cum meritau,dar vor deveni "cubul A" şi "cubul A"şi din nou le încurc.Am să le zic "cubul 1" şi cubul 2",în ordinea în care mi-au intrat în cutia cu gânduri.Unul e frumos şlefuit,însă nu-i cunosc toate feţele...e cubul 2.
Nici celuilalt nu i le cunosc.Mai am una de descoperit.Şi ceva mă reţine.Poate teama că cealaltă faţă a celuilalt cub albastru-verzui nu va fi aşa cum mi-am imaginat.
Câteodată cubul 1,îmi scapă printre degete.Câteodată îl ţin strâns,iar dacă ceva mă distrage,cubul îmi cade din mâini, pe podea.
Câteodata cubul 2 poate să stea într-un colţ de cameră şi să nu-mi trezească nicio dorinţă.Dar câteodată îmi face cu ochiul şi nu pot decât să mă duc hipnotizată către el şi să-ncep să mă joc.
Cubul 1 are cam tot ce-i trebuie unui cub.Singura problemă e că nu stau în locul în care trebuie,în unghiul perfect pentru a-l privi aşa cum ar trebui.Dar poate nu stă el unde îi e locul.El e doar un cub,eu trebuie să-l mut.Nu se poate muta singur.
Ambele cuburi au câte un colţ fărâmat...sărutat de gura mea.Mi-e teamă,însă,în privinţa cubului 1,că şi de gura alteia.
Şi...
Stau în şezut,în mijlocul unei încăperi reci,cu mii şi mii de cuburi în jurul meu.Privind cu atenţie doar două.Două albastre-verzi.
Cineva îmi spune să aleg doar unul,nu le pot lua pe amandouă cu mine.
Cineva îmi spune să aleg un cub.
Nu mă pot decide...
Şi...
Vreau să plec cu mâinile goale.
Sau nu.
*Aştept un alt cub,acum,un cub imperfect.Dar să fie un cub căruia să-i placă să stea în braţele mele calde,la fel de imperfecte.
Toată viaţa mea am fost un cub.Toţi s-au jucat cu mine.Dar am ştiut să privesc cu ochi mici lucrurile mari.Şi am crezut că nimeni nu-mi va observa toate cele opt colţuri ciobite şi toate cele şase feţe murdare şi urâte.
Iar acum îmi este dat să mă joc şi eu cu nişte cuburi.Nu cred că sunt destul de îndemânatică.
Căci am doua.Unul e albastru-verzui,iar celălalt...ah,celălalt e la fel.Şi am tendinţa să le încurc.
Deşi nu-s nici pe de parte identice.Le-aş fi spus aşa cum meritau,dar vor deveni "cubul A" şi "cubul A"şi din nou le încurc.Am să le zic "cubul 1" şi cubul 2",în ordinea în care mi-au intrat în cutia cu gânduri.Unul e frumos şlefuit,însă nu-i cunosc toate feţele...e cubul 2.
Nici celuilalt nu i le cunosc.Mai am una de descoperit.Şi ceva mă reţine.Poate teama că cealaltă faţă a celuilalt cub albastru-verzui nu va fi aşa cum mi-am imaginat.
Câteodată cubul 1,îmi scapă printre degete.Câteodată îl ţin strâns,iar dacă ceva mă distrage,cubul îmi cade din mâini, pe podea.
Câteodata cubul 2 poate să stea într-un colţ de cameră şi să nu-mi trezească nicio dorinţă.Dar câteodată îmi face cu ochiul şi nu pot decât să mă duc hipnotizată către el şi să-ncep să mă joc.
Cubul 1 are cam tot ce-i trebuie unui cub.Singura problemă e că nu stau în locul în care trebuie,în unghiul perfect pentru a-l privi aşa cum ar trebui.Dar poate nu stă el unde îi e locul.El e doar un cub,eu trebuie să-l mut.Nu se poate muta singur.
Ambele cuburi au câte un colţ fărâmat...sărutat de gura mea.Mi-e teamă,însă,în privinţa cubului 1,că şi de gura alteia.
Şi...
Stau în şezut,în mijlocul unei încăperi reci,cu mii şi mii de cuburi în jurul meu.Privind cu atenţie doar două.Două albastre-verzi.
Cineva îmi spune să aleg doar unul,nu le pot lua pe amandouă cu mine.
Cineva îmi spune să aleg un cub.
Nu mă pot decide...
Şi...
Vreau să plec cu mâinile goale.
Sau nu.
*Aştept un alt cub,acum,un cub imperfect.Dar să fie un cub căruia să-i placă să stea în braţele mele calde,la fel de imperfecte.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)