Solo quiero en el momento perfecto tocar tu piel sin ningun pretexto...

Pornind de la un post de pe blogul lui Thorski mi-am dat seama că...pana mea,aşa e!
N-ai cum să spui că eşti fericit pentru el/ea,atunci când pleacă de lângă tine şi găseşte altceva mai bun în altă persoană.
Poate poţi să fii cu adevărat fericit/ă în momentul în care reuşeşti să treci peste şi să ai tăria să zici "Da,domn'le,aşa e!M-a schimbat,am trăit momente frumoase cu el/ea,iar pentru asta îi mulţumesc şi îmi doresc să fie fericit/ă cu persoana cu care e acum."
Da' zic eu că mai greu aşa...
Şi totuşi...
Când o priveşti pe ea,mi-aş dori să-ţi vină în minte imaginea mea,să-ţi aduci aminte ce iubeai atunci şi să ţi se facă dor.Când o alinţi,să-ţi aduci aminte că aşa mă alintai pe mine şi cât de mult mă bucuram c-o făceai,când vorbeşti cu ea să ai impresia că lucrurile pe care ţi le-am spus eu erau mai dulci şi mai frumoase decât ce îndrugă ea...Să nu-ţi dăruiască ce-ţi dăruiam eu,să poţi să spui "Mi-e dor de ea!",să vrei să te întorci la mine şi eu să pot să spun"E prea târziu!".
Nu,nu sună a blestem.
Ci sună a egoism şi furie şi amărăciune...
Mâine s-ar putea să nu mai sune aşa...

Da,asta mi-aş dori eu să gândesc dacă aş fi în situaţia mai sus-numită.
Simţi ironia din cuvintele mele,nu?