Punct si de la capat.

Ok.E vreo 12,incerc sa nu ma gandesc,dar tot o fac.
Pentru mine nu e chiar asa usor,stii?Poate pentru tine este,poate pentru tine a fost mereu mai usor.
Am multe intrebari si niciun raspuns.
Ma intreb daca dupa toate astea esti mai linistit acum,ma intreb oare ce-am mai facut de data asta si mai ales ma intreb cum de am putut sa ies asa repede din mintea ta.

Ma urmareste peste tot regretul asta imputit ca n-am transpus in realitate tot ce mi-am imaginat,ca n-am ajuns sa te am.
Ma urmareste senimentul idiot,(tamp as putea spune)ca undeva in lumea asta larga am sa-ti intalnesc privirea cel putin o data.

Si dupa toate astea eu tot nu reusesc sa vad altceva decat un "tu" mare si lat.

Probabil am nevoie de timp,ca sa scap de pateticul si mai ales incapatanarea astea care m-au invadat.
Dar eu nu ma inteleg prea bine cu timpul.Eu vreau aici si acum.Si timpul nu-mi poate da nici "aici" si nici "acum".Nu reuseste decat sa bata din palme si sa scoata un "mai tarziu" sau daca il rog frumos,"peste cateva luni".

Nu stiu nici daca vreau sa scap de tine,desi tu ai vrut si ai facut-o deja,nu stiu nici daca mai e ceva in astea 21 de grame...Dar stiu,totusi,ca eu nu vreau sa ma mai joc,nu vreau sa mai fiu aici,pentru tine...Prin urmare stiu tot si nimic.


"O mie de intrebari imi tremurau in minte,imi tremurau pe buze,dar au ramas acolo..."