Sectia -"Obiecte"pierdute-

***Mergeam azi pe stradă şi mi-am amintit de o zi tare la Bucureşti.O zi în care mersesem cu gaşca să ne cumpăram materiale pentru o machetă.La metrou,la întoarcere,nu a mai funcţionat a dracu cartela şi un tip draguţ mi-a spus:"-Uite!Încearc-o pe asta!" şi mi-a întins o cartelă de metrou.Până m-am dezmeticit eu,până m-am uitat cine "m-a lovit",până am mulţumit...nu i-am văzut faţa.
Deci cine se ştie posesorul unei cartele de metrou de 10 călătorii,care pe la începutul lui ianuarie i-a dat cartela respectivă(care mai avea o călătorie)unei tipe care seamănă cu mine şi care atunci era imbracată cu o haină neagră,pantaloni gri şi ghete negre,la Universităţii sau la Victoriei,nu mai ştiu sigur,să se bage în seamă că nu mă supăr.
Din căte îmi amintesc,el avea un fes pe cap...parcă să zic că era mov...

**Din seria...Ce mai scrie omu' la nervi:
N-ai fost aici şi nici acolo,n-ai fost în nicio altă parte.
Cuvintele tale trebuiau rostite cu drag prin venele de sânge.Tu le-ai rostit cu buzele.
Şi-mi vine să te iau de gât,să te strâng,să te muşc,până simt gustul acrişor al sângelui,să-ţi tai mărunt fiecare muşchi din trup,să smulg fir cu fir din părul tău,să te arunc în faţa maşinii,să te izbească din plin,să-ţi fac vânt în apă,să privesc cum te înneci,să-ţi pun piedică şi să cazi într-o prăpastie,să te ard cu scrumul de ţigară...Vreau să te storc,să te sec de puteri şi să te privesc cum leşini fără să vreau să te prind.Vreau să te rup în bucăţele şi să le confund cu bucăţi de oglinda sparte.
Vreau să mori de atâtea ori de câte ori am murit şi eu în fiecare noapte,vreau să...te urăsc aşa cum am urât primul meu papagal,atunci când a fugit din colivia lui,dar pe care l-am iubit mereu.
Vreau sa te urăsc aşa cum am urât prima rochiţă,dar pe care am început s-o îndrăgesc treptat,dar pe care am urât-o din nou pentru simplul fapt că mi-a rămas mică...

Unde se duc norii
când îi văd mişcându-se uşor?
Dar tu unde te duci
de câte ori
mă mint că nu mai eşti
în sufletul meu?

*Îmi stă bine cu tolba de săgeţi în spate,cu o inimoară desenată pe fiecare aripioară şi toţi strigând-mă "Bei,Cupi!!!"?
Da?!Bine.
Apropo,îmi deschid o mică afacere de făcut farse la telefon.Prietenii ştiu de ce.Întrebaţi-l pe Mihai,că noi oricum nu ştim de unde vine apa din piscină... :))
În final,abia aştept să treacă luna asta...


P.S.La mulţi ani!