Eram mai mică și-mi doream întotdeauna un frate mai mare nicidecum o soră...Ai mei nu mi-au făcut nici una nici alta...și cred eu că m-am aflat mereu în căutarea unui frate cu care să pot face o grămadă de lucruri,cu care să pot să fiu nebună la orice oră vreau.
Așadar...
Îți mulțumesc că ai ascultat ce am zis eu și nu ce-a zis lumea,că mă cunoști pentru că eu te-am lăsat să cunoști ceea ce sunt eu cu adevărat,fără măști și "alte laude",că vii cu ideea să ne vedem exact când încep să mă simt iar singură,că spunem hai să facem clătite,dar mai mult tu faci și eu stau degeaba,că m-ai plimbat peste tot prin capitală,că m-ai dus să ascult muzică bună,că m-ai dus la Starbucks,la Ikea,că în primul weekend în București n-am fost singură,am fost cu tine,că facem mâncare,bem suc de lămâie și mâncăm Akuku,că știi să mă faci să râd,că ai energie și mă impulsionezi și pe mine să am...și deși uneori râdem unul de celălalt și facem glume pe seama noastră... ești chiar fratele mai mare pe care mi l-am dorit mereu.
Mulțumesc,Alex!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu