Cuidao,que se seca rapido!

Unde am fost?Ce am făcut?
Nimeni nu știe.
Top secret.
Faza dură e că am revenit.Cu tot cu gânduri,emoții,sentimente.Pe multe dintre ele îmi promisesem că le voi lasa acolo.Dar ce să facă spaniolii cu ele?Așa că mi le-am luat înapoi.Înmulțite cu 2,căci vorba aceea...un rău nu vine niciodată singur.
De fapt,pe cine mint?E așa de bine.De cum am pus piciorul pe pământ românesc,am avut noroc de la chestii mărunte,la chestii mai mari.
Am mințit și mai sus puțin,sunt tot atâtea gânduri ca înainte,am scăpat de altele și-am pus altele noi în loc.
Dar am scapat de rahatul nr.1 din mintea și inima mea.Cineva știe despre ce vorbesc.Da,tu Mărie,nu te mai scălâmba așa,că despre tine vorbesc!
În locul rahatului nu s-a adaugat nimic,pentru că nu se mai poate așa,nu voi mai permite eu așa ceva.Mai mare și mai groaznic de atât nu se întâlnește,nu se găsește.
A rămas gol acolo,din cauza lui.E o gaura imensă...și-am de gând să fac un living și să vă invit pe toți acolo.La o cafea,o atenție,o măslină...de ce să nu ne distrăm?
Să mă zguduie cineva ca să-mi aduc aminte să nu-mi mai aduc aminte de așa ceva.
În continuare zic:
Încep facultatea.Cum care facultate?Aaa,n-am zis.Facultatea de Litere(Universitatea din Bucuresti),specializarea Limba și Literatura Română-Limba și Literatura Modernă(eu mi-am ales spaniola,sper ca așa să și fie.)
Mă mut în București.Și deși nu va fi așa cum ne-am dorit,eu și prietenele mele,știu că o decizie ca asta nu ne va desparți niciodată.Prietenia noastră e pentru totdeauna.
Și încă o dată,mutatul în București mi-a arătat că pot să cred lejer în destin.
Momentan,mă simt goală...sper să îmi revin,sper multe...
Nu mai simt nimic,nu simt entuziasm,nici fericire,dar nici tristețe,mă uit prin tine și prin cel din spatele tau și nu văd nimic,nici măcar pe mine.
Dacă m-aș întâlni vreodată pe stradă,nu m-aș saluta,doar m-aș opri în loc,mi-aș șopti la ureche că totul va fi bine la final și apoi m-aș strânge în brațe.Dar probabil că dacă m-aș întâlni zilele astea nu aș simți nimic din îmbrățișarea caldă pe care mi-aș acorda-o.Urăsc să fiu așa.Eu sunt plină de viață,eu sunt aia care nu stă liniștită până când nu-și face prietenii să râdă.Poftim!Acum de ce plâng?
Pff,lasă-mă!Vorbim altădată,Simina!Pune semn,mereu uiți de care parte ești...