Ce să fac?Mi-am luat tupeu...să scriu exact despre ce fac.Fără să mai fabulez ca o copiliță despre visurile mele,despre dragostea pe care o am de oferit și nu am cui,despre mistere neelucidate și tot felul de alte tâmpenii.
Mă chiorăsc efectiv în caiete,foi și cuvinte.Mă chiorăsc pentru că mi-e prea lene să aprind lumina și-apoi îmi place cum se proiectează pe perete lumina veiozei.
Mi-am umplut o a doua cană de cafea și sper să fie ultima.Noaptea asta "sper să fie" o noapte grea.Primele două parțiale din viața mea de studentă.
Mai iau o felie de chec,mai sorb o gură de cafea și mi-ar fi plăcut să rămână urma de ruj ca-n alte dăți.Poate altădată.
Ascult Oasis-Stop crying your heart out și automat îmi aduc aminte de The Butterfly Effect,un film pe care l-aș vedea over and over again.Pentru că e alcătuit din multe teorii în care cred cu desăvârșire.
Cafeaua asta e amară,dar îmi place atât de tare...nu m-aș opri.
Azi am văzut un accident,în drum spre casă.Mă acaparase și pe mine,ca și pe ceilalți trecători,deși nu sunt adepta holbatului...Dar am stat câteva minute în fața băiatului ăluia întins pe jos și mi-au trecut prin minte sutele de imagini cu mine,pe diferite autostrăzi...de câte ori puteam să fiu călcată de mașină,de câte ori am scăpat...
Și ajung din nou la teoria mea...cum că și dacă ai merge în cap un an de zile,n-ai putea să schimbi nimic din ce...(nu obișnuiesc să zic că e scris)ți-a fost dat să trăiești.
Cineva a zis odată că încearcă să se oprească în loc, pentru câteva minute,și i se pare lui că astfel schimbă cursul lucrurilor,că,poate ceea ce trebuia să i se întâmple în alea cinci minute în care a stat,nu i se vor întâmplă tocmai datorită acestui lucru.
E complicat,știu,dar s-a gândit el că și asta...tocmai asta,trebuia să se întâmple?Adică acolo,undeva,tipul ăsta trebuia să se oprească în loc 5 minute,la data de,la ora de.Nu?
Mi se dovedește zilnic că întâlnesc oameni pentru că ei mă ajută mai tarziu să construiesc ceva,să fac ca ceva să devină realitate...toate au un scop și scopul e în toate.
Iar mă doare capul.Iar gândesc prea mult.Am și părul prins într-o coadă(ponytail),s-ar putea ca asta să fie de vină...mi s-a întins mintea... :)
De ce nu pot să fiu și eu fără griji și probleme ca alte fete?Adică singurele mele probleme existențiale să fie ce haine să-mi mai cumpăr,ce machiaj mi se potrivește azi,ce geantă ar trebui să port azi?
Țin minte că mai aveam un post pe tema asta...Cum că femeie nu mă mai pot numi,când văd ce văd pe stradă...și pe bună dreptate...văd din ce în ce mai multe creaturi d-astea.Mă simt jignită fără ca măcar să mi se adreseze vreo vorbă...doar privind un cur în colanți,țâțe dezgolite,păr ars,bot pompat și roz,unghii kilometrice,haine de prost-gust.Fete,dragi fete,nici măcar "sug pula" sau "te rog,fute-mă!"nu mai arătați,sugerați și insinuați.Pare-mi-se că au început bărbații să se cizeleze,îi văd citind în metrou,îi mai văd observând ochii,părul și tenul,mânuțele,gleznele și mai apoi țâțe și cur...Așa că,mi-e teamă că nici specia masculină n-ar mai fute unele ca voi.
Cafeaua asta îmi produce brusc o...
Mai bine nu mai scriu,căci aș mai spune lucruri și mai urâte de atât.Nu vreau să fiu vulgară.Vulgară sunt doar într-un alt context,în care e implicată și-o saltea.Sau nu! :)
***(tot n-am scăpat de izul meu "romantic")
Vreau...să mă joc cu tine,
să-mi învârt o șuviță de păr,tu să zâmbești și să-mi dai peste mână,
(vrei s-o învărți chiar tu).
Îți aprinzi o țigară când tocmai ți-am spus că m-am lăsat de fumat acum 8 luni.
Îți aprind bricheta și râzi.
De ce dracu' râzi?
Ești simpatică,spui.
Mi se înroșesc urechile și îți sting bricheta brusc.
Tu rămâi pe gânduri,cu țigara între degete.
Poate te gândești dacă ai făcut bine că ai luat Dunhill,sau era mai bun un Kent 8?
Sau poate te gândești la mine.
Ce proasta sunt!La mine te gândești când nu sunt lângă tine!
Aprind iar bricheta
și te încrunți,
privești fix un punct de pe fața mea.
Mă rușinez iar și cred că-s roșie toată,
căci am impresia că ori m-am fardat prea mult,
ori prea puțin,
ori mi-a curs rimelul?
Tu observi că mi s-a încruntat fruntea și râzi în hohote.
Eu mă supăr și îmi încrucișez mâinile sub sâni.
Vreau chiar să mă întorc cu spatele la tine.
Tu-mi pui mâna pe umeri.
Eu chicotesc,mă gândesc că totuși...
Dar tu întinzi mâna,vrei bricheta.
Îmi vine să te pleznesc,dar mă stăpânesc.
Mă întorc cu fața spre tine din nou,dar las privirea în pământ.
Deși nu mă uit la tine,pot să jur că deja ai tras primul fum.
Îmi iei mâna dreaptă în mâna ta,eu ridic privirea,tu-mi întinzi țigara,
eu te sărut...
te sărut...
te sărut...
și pe jos e numai scrum.
6 comentarii:
Nu numai ca ma gandesc la tine cand sunt langa tine. Dar mi-e si dor! :) Hmm.. parca asa se zice.. :)
Bai scrum!
Asa se zice,asa se simte... ;;)
excelent scris!
dupa cum stii si tu, nimic nu dureaza la nesfarsit.Nici o tigara,nici o cana de cafea,chiar si o tava intreaga de prajitura se termina la un moment dat.
Asa ca bucura-te cat poti de ce ai si nu gandi prea mult.
@Vasile Covaciu:Exact ce mi-am dat seama aseara...ca gandesc prea mult... :)
Multumesc!
Pai da, dar asta e in firea noastra, sa gandim, asta ne diferentiaza de animale. Deci trebuie sa gandim altfel am trai degeaba.
@Boogie:Ai si tu dreptatea ta...
Trimiteți un comentariu