E bine aicișa!E frumos,dar nu prea!

Astăzi am deschis o cutie cu amintiri.

Am fost la Școala Coresi,nr.5,școala în care am învățat 8 ani de zile.

Deși în exterior arată la fel,înăuntru s-au mai schimbat pe ici pe colo câte ceva.Și vorba lui Rox,părea mai mică.Explicația fiind,desigur,că am crescut noi.

Am reușit să intrăm pe la profesori,deoarece celelalte două intrări sunt încuiate cu lacăt.N-am să înțeleg niciodată...Așa era și pe vremea când eram eu elevă.

Probabil ca să nu "scape"elevii.Ori din câte știu eu fiecare e liber să aleagă dacă vrea să vină la școală sau nu.

N-am chiulit mult în generală nici înainte să se hotărască treaba cu închisul porților,dar câteodată mai savuram un chiul mic și mergeam prin parc.

Țin minte că odată am mers la magazinul de lângă școală și ne-am întors târziu,deja se sunase,iar mie și colegei mele ne-a fost rușine să intrăm în mijlocul orei,așa că am preferat să luăm absență și să fim și certate a doua zi,urmând ca părinții noștri să afle.

La liceu...pff,era ceva de genul"Mamăăă,ce mă plictisesc,plec acasă!".Nimic neobișnuit zic,dar era după prima oră.Mi se întâmpla destul de des să ajung la școală și să realizez că mi-e lene să stau la ore.

În fine,vorbim acum de generală.

N-am avut prea mulți profesori pe care să-i țin minte,poate și pentru faptul că se tot schimbau...

M-am reîntâlnit cu profa de română din clasa a opta.Ăsta era și obiectivul meu.

Ne-am întâlnit cu dânsa chiar de cum am intrat pe ușă.

Bineînțeles că i-am zis unde am intrat și bineînțeles că a fost foarte încântată și foarte mândră și pe fiecare profesor care trecea îl oprea să-i spună "Ea ne-a fost elevă,era la F,e studentă la Litere."

Ba chiar un domn profesor de mate,pe care nu l-am avut la clasă,din păcate și-a adus aminte că eram pasionată de poezie și că înțelege de ce am intrat la Litere.

E ciudat cum toată lumea era sigură că asta e menirea mea,când eu habar nu aveam,încă visam la altceva și negam visul meu de mic copil.

La întrebarea mult uzată "Ce vrei să te faci când vei fi mare?" alții răspundeau cu fermitate că vor să se facă doctor,eu spuneam că vreau să fiu învățătoare.Nici măcar nu îndrăzneam să visez la a fi profesoară. :))

Doamna profesor m-a rugat să nu cumva să mă vadă în învățământ,că eu trebuie să aspir mai sus de atât.

Deși mă văd continuu la o catedră,învățând copiii(cu multă răbdare)sa citească,mi-ar plăcea să ajung și pe la Cervantes,sau prin Spania,sau la televiziune,sau..în multe locuri.

Am asistat la ora doamnei profesor,la clasa a 7-a.Pff,ce departe e clasa a 7-a...

Rox s-a dus la doamna profesor de mate.Așa că amândouă am făcute ore azi.Fiecare pe specializarea ei,bine zis.

Banca era prea mică pentru mine,lecția prea ușoară...

Copiii erau mult prea cuminți.Recunosc,la română nu mișcam,dar în rest eram foarte gălăgioasă.

Copiii ăștia chiar purtau uniformele(care s-au schimbat și arată mai bine decât cea pe care o aveam eu),fetele erau foarte simplu îmbrăcate(la naiba,eu într-a șaptea eram preocupată de hainele pe care le purtam și descoperisem și creionul dermatograf),iar băieții își făcuseră tema și răspundeau la ore.

Asta mă face să mă întreb:Oare chiar s-au schimbat generațiile sau doar mi se pare mie?

Am mai dat o tură prin școală...și mi-au venit multe amintiri în minte...Dacă mă uitam mai atent,puteam chiar să mă văd,în clasa I,plângând că nu știu unde e baia(care,desigur era exact lângă clasă,clasă care acum s-a transformat în nu știu ce laborator),în clasa a V-a când am avut prima dirigintă,care a fost și a mamei...în clasa a VI-a și locul unde m-am sărutat prima dată(Doamne!haha),în clasa a VIII-a,tremurând la capacitate...

Îmi fusese dor să-mi amintesc de unde am plecat,unde m-am format,unde am cunoscut unul din cei mai buni prieteni...