***
- Spune-mi o poveste!
- Nu știu niciuna!
- Dar vreau să te aud...
- ...
- Citește-mi gândurile! Dar nu le citi în șoaptă, vreau să aud și eu ce spui, vreau să înțeleg, să le descifrez.
- Vrei să încep acum? Am citit puțin în gând și nu prea sună bine...
- Nu te mai prosti! Citește!
- Pai în primul paragraf scrie că ai gânduri sinucigașe!
- Termină! Fii serios! Hai, citește-le tare!
- Te-a cuprins rutina și monotonia, simți că te-a îmbolnăvit tot, vrei să te lași de fumat și nu poți, ai vrea să dormi un an de zile, ți-e dor de prietenii tăi în fiecare zi, vrei să îți petreci vara pe un lan plin de maci și să taci cu prietenii tăi despre aceleași lucruri, vrei să uiți ce buze ai sărutat la început de martie pentru că nu sunt în posesia ta, vrei să poți să mai plângi pentru un lucru oricât de mărunt ar fi, vrei să râzi cu gura până la urechi așa cum o făceai înainte...
- Atât?
- Atât scrie...
- Nu, nu, nu...trebuie să mai fie o pagină... cineva a rupt pagini, uită-te! Se vede chiar aici, la cotor!
Scoate o pagină murdară și veche, împăturită în patru.
- Ah, da... uitasem că-i la mine! Aici mai scrie că...
- Că?
- Ești golită de sentimente... că nu mai simți nimic...
- Ăăă... cred c-am mai citit povestea asta cândva!***
Roata întotdeauna se întoarce... Și chiar și-așa, goală pe dinăuntru cum m-a(ț)i lăsat, pot să spun că încolțește în mine un sentiment de satisfacție.
Poți să-mi momești visele cu bomboane, să le aduci acasă, să le ții încuiate, la un moment dat tot vor striga după mine. Vor încerca sa scape.
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu