There will always be an "if" in life.

C-am făcut multe greșeli,c-am gândit întâi cu inima și entuziasmul ei,c-am fost importantă pentru oameni pe care n-am știut să-i valorez,c-au fost importanți pentru mine niște oameni care nu m-au apreciat...

Toate astea le-am uitat...Ceea ce nu pot să uit nici în ruptul capului e...

Am hotărât.Jucăm Ruleta Rusească.Și aș vrea să renunț,dar mă ții în loc...Știu că merit să câștig,dar în același timp vreau să renunț.Pentru că nu vreau să mor.Vreau doar să mă rănesc,prefer să mă chinui toată viața,dar nu vreau să mor.Vreau să te am,nu vreau să mor.Sună rezonabil,nu?Nu vreau să fac nimănui altcuiva rău decât ție și mie.Dacă ar fi să aleg,da,asta aș face.Ne-am face nouă rău.Dar...altcuiva,nu.M-auzi?Nu!

Încă mai am timp să mă retrag?Nu...nu știu...

Deja mi s-a pus revolverul în mână.Ce mă fac?

Adversarul meu mă așteaptă...spate în spate,răsuflare lângă răsuflare...

Și cine e el?Cel pe care l-am iubit,cel pe care l-am alinat,cel ce m-a făcut să zbor și în același timp m-a făcut să cad,cel care încă mai există...

Îmi transpiră tâmpla,palmele,simt că-mi alunecă revolverul din mână,simt că nu mai vreau să iau parte la niciun joc,vreau să-mi împrăștii creierul pe pereti și să nu-mi pese...

Când am devenit atât de empatică?N-are nicio legătură cu nimic,doar ce m-am gândit la asta acum.O să renunț acum la ce trebuia să am mereu,la ce era de fapt al meu și al nimănui altcuiva?Doar pentru că m-am lăsat intimidată,doar pentru că m-am gândit ce rău aș putea să fac...Pff!Pufnesc în râs pentru că știu,știu că cineva trebuie să plăteasca pentru tot...și aceea nu sunt eu.

Nu mai văd nimic,mi s-au împăienjenit ochii și după al doilea pas pe care îl facem distanțându-ne unul de celălalt mă întorc,te văd cum ții pistolul la tâmplă și te pregătești de ultimul pas.Îndrept revolverul spre tine și apăs pe trăgaci.

Sting lumina,închid ușa.Plec,dar în același timp rămân cu tine timp de o zi și o noapte.Apoi plec din nou.