En la página de nosotros mismos tu cuerpo escribe.

-Vrei să faci asta?Te întreb:Vrei să faci asta?
-Vreau.
-Vrei să uiţi?
-Vreau.
-Ai ezitat.
-Nu,nu am ezitat,doar că...
-Doar că ţi-e teamă că n-o să te ţii nici de data asta de promisiune,nu?
-Da.Mi-e teamă.
-Hai să-ţi explic...Tu eşti cea căreia întotdeauna îi place să facă legături,legături care nu ţin niciodată, eşti cea căreia îi place să le potrivească, dar eşti cea care trăieşte fiecare lucru mărunt la intensitatea care nu i se cuvine, eşti cea care nu ştie să zică nu, eşti cea care,dacă e întrebată,poate să spună că n-are regrete,remuşcări sau resentimente,dar care crede toate astea abia după mult timp, şi eşti cea care trebuie să se oprească, aici,acum.
-Eu sunt cea care plânge şi apoi râde,dar care nu ştie dacă lacrimile de pe obraji sunt provocate de hohotele de râs.Eu sunt aceea care mai poate să facă ceva?

-Nu,tu eşti cea care trebuie să spună nu.
-Nu!
-Priveşti înapoi?
-Nu!Dar nu mă schimb.Merg înainte.Mi-ar placea tare mult să merg înainte...n-am facut asta niciodată.