Te trezești când luna îți zâmbește în față și-alergi grăbit către dulap. Nu știi ce cauți, te dezbraci de gândurile negre înainte ca ele să prindă formă și să aibă pretenția unei culori aparte.
Dar te oprești în loc căci e tot noapte. Câte țigări să mai fumezi cu gândul la zi? Te-ai săturat să numeri stele. De unul singur e întotdeauna mai greu.
Pui capul pe pernă, întinzi o mână, atingi un creștet, te joci în parul lui moale, te gâdilă și chicotești... dar e doar perna cu fulgi de lebădă și fața de pernă nouă.
Te uiți cu coada ochiului cum prinde formă... o formă de corp omenesc... e doar cearșaful atat de uzat.
Adevărul e că... zilele mele sunt mereu nopți... ca să pot să te visez.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu