Azi vorbesc cu oamenii proști.
Vorbesc cu ăia care-și fac poze cu telefonul în orice mijloc de transport în comun,
Cu ăia care îți cer cu nerușinare o țigară pe stradă,
Vorbesc și cu ăia sau alea care se tem că azi nu au cu ce se îmbrăca,
Vorbesc și cu oamenii proști și incapabili să iubească, vorbesc prin urmare și cu mine...
Stau în fiecare dimineață la taclale cu cel mai mare prost, mă văd prin ochii mei și-mi zic că nu mai e nimic de zis, nu mai sunt lacrimi de plâns, greutăți de cărat, șoapte de descifrat... Dar sunt, sunt acolo toate și mă uit la ele, le simt cum mi se scurg pe piele și-mi dau furnicături... și-mi zic: "Ce proasta sunt!"
Ce se întâmplă cu beculețul ăla care s-a aprins, acum pâlpâie...ah, nu! S-a stins!S-a stins?
" Ce e al tău, e pus deoparte."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu