Ghișeu cu proști

N-aș fi știut niciodată cine ești dacă nu-mi trebuia abonament la metrou. N-aș fi zis nici că e vorba de o despărțire dacă n-o vedeam pe ea rugându-te cu ochii să n-o lași.

Ca să vorbesc despre tine, îți voi spune Vasile. Amuzant, nu?

Mie nu mi-a venit să râd când ea plangea prin toți porii și te ruga cu membrele superioare să-i mai rămâi o clipă.

Și tu, Vasile, ce faceai? Stăteai ca un dobitoc. Te credeai în Cora ,la cumpărat mezeluri, porcule, atât de impasibil erai.

Ea te implora să-i spui ce va fi cu ea: "Ne despărțim... și după ce se va întâmpla?"

Nu știu ce bolboroseai, Vasile, dar privirea ta îmi spunea multe. Și după privire ți-aș fi tras doi pumni și m-aș fi îndrăgostit chiar eu de fata aia plăpândă. Nu avea trup sculptat și nici trăsături poupée, dar avea o sinceritate în privire pe care aș fi putut s-o iubesc la nesfârșit.

Fata aia te iubea, Vasile, prostule! Idiotule, imbecilule! Și tu nu vedeai că te gândeai cum s-o termini mai repede!

Proști ca tine, Vasile, sunt iubiți de la fel de proaste fete. Proaste, dar sincere.

Le iubesc eu pe toate căci sunt împăcată cu mine.

Iar al meu nu e Vasile.

-

62 de călătorii. Începând de mâine.

înainte de după.

Nu vreau să scot capul de sub apă pentru că mi se pare că te aud. 
Nu vreau să ies din cadă, din baie, pentru că tu nu ești dincolo de ele.
Vreau să mi se increțească buricele degetelor ca să nu simt că nu te ating.
Vreau să fii și vreau să fie.Că apa asta în care mă scald acum e cam sărată. Nu-mi place.
Știi cum te iubesc? Te iubesc cum vreau eu, cum îmi iese mie prin pori.
Apa e cam sărată și tu imi curgi prin vene.

" Te iubesc dincolo de tot ceea ce ţi-am spus vreodată sau nu ţi-am spus încă . " -Chris Simion

De ce nu mai scriu?

Nu se întreabă nimeni asta. Că doar n-oi avea cititori. Dar mă tot întrebam eu așa... unde-mi sunt postările lungi, uneori plicticoase, dar super pătimașe despre dragoste și tot soiul de alte sentimente... și unde-mi sunt visurile alea mărețe despre atingerea perfecțiunii amoroase?

Păi e simplu. E chiar simplu. Nu mai sunt frustrată. Și am tot ce mi-am dorit vreodată. Scris aici sau nescris... tot aici. Dar știut mereu în sufletul și-n adâncul lui... 

Sunt atât de bine... fără frustrări și universuri paralele, fără scenarii și idei, fără minte confuză și fără îndoieli. Sunt așa și mă iubesc pentru că sunt așa și te iubesc.

I've fallen...Oh,  I've fallen so sweet but yet so dangerously...

Armonic

Căci am trăit ca să te aștept și în inima mea băteau pașii tăi... -Victor Hugo

Deși folosesc același vocabular, cuvintele au pentru ei alt conținut. Libertate, iubire și fericire înseamnă altceva. Nu înțeleg înca prea bine ce, dar îmi dau seama că fericirea pentru ei nu e rezultanta unui șir de plăceri. Greșeala pe care o face fiecare dintre noi- cel puțin așa au cautat să-mi explice- este că se gândește prea mult la micile lui înfrângeri, la dorințele lui personale și prea puțin la acest miracol care e viața, la obligația pe care o avem față de ea, obligația de a o face mai frumoasă, mai bună... Fiecare trebuie să poată răspunde: Iată pentru ce am trăit! fără să roșească. În ce mă privește, când apune soarele mă gândesc: A mai trecut o zi. Încă o zi în care n-am făcut nimic. Iar când răsare soarele, nu știu încotro să apuc, pe ce drum trebuie să merg, unde vreau să ajung. Eram sigură că fericirea există udneva, dincolo de zidurile casei noastre. Că într-o zi voi pune mâna pe ea, așa cum pui mâna pe o ceașcă sau scoarța unui copac. Că dragostea este supremul miracol...-Mirona, Cella Serghi

Ș-adormi tîrziu cu mine-n gînd

Ca să visezi de mine...

-Mama, George Coșbuc

Oricare-ar fi sfîrșitul luptei,

Să stai luptînd, că ești dator.

Trăiesc acei ce vreau să lupte,

Iar cei fricoși se plîng și mor.

De-i vezi murind, să-i lași să moară,

Căci moartea e menirea lor.

-Lupta vieții, George Coșbuc