Today is an opportunity to get better. Don't waste it! (Ai să-ți dai seama că m-ai iubit. Dar uită-te bine la ceas. Ticăie!)

                                                            Fată dragă, nu fi tristă...


Plângi cât vrei că nu e o rușine. Plângi și ia-ți timp și fă totul pentru tine și spre binele tău!
Dar nu-ți dori, te rog, să uiți! Pentru că n-ai să poți și nici nu trebuie și sigur nu asta vrei.
Acceptă balanța și admiră doar tasul cu amintiri frumoase și fă-l să atârne mai greu decât celălalt... tot timpul!
Deschide ochii și dă-ți seama că i-ai ținut prea mult închiși doar pentru a te proteja an și an și an și an la rând... patru ani!
Dă-ți seama că trebuia să fii iubită măcar pe jumătate cât îl iubeai, dar dă-ți seama că nu poți să-l condamni pentru asta.
Dă-ți seama că era o relație în care erai doar tu, erai singură în doi, dar dă-ți seama că îl vrei în viața ta sub orice formă ar fi pentru că e omul cu care, la un moment dat ai împărțit ceva, cu care ai atâtea amintiri frumoase și, care, nu a greșit cu nimic pentru că a ales să fie sincer zi de zi și a decis să nu te mintă... ție ți-a fost teamă să te oprești. Doar ție!
Îți va fi greu,  orice e greu la început, dar timpul, bătrânul timp înțelept a avut mereu grijă de toți.
Iubește-l în continuare, dar iubește-l altfel... pentru că te-a sprijinit când a fost cazul, pentru că ai crescut cu el, lângă el, pentru că te-a învățat multe, pentru că te-a transformat atât cât i-a stat în putință și mai mult inconștient... Și plângi doar pentru că nu te-a iubit sau pentru că nu a înțeles că trebuie să-și deschidă sufletul, nu aveai nevoie de mult spațiu...
Ia-ți tot timpul din lume, fată dragă! Tot timpul din lume! Tot timpul din Univers, iar tu ești Universul tău de acum înainte și tot Universul e în tine!

Cine decide cu adevărat dacă tu mai ești sau nu al meu? Saaau... chiar crezi că dacă ai luat decizia asta pentru amândoi eu pot să te șterg din minte de cum ai spus-o?
Sunt recunoscătoare pentru faptul că mi-ai oferit o certitudine și nu o promisiune falsă, dar mie mi-e greu să nu mai vreau să te iubesc...
Eu nu am sperat vreodată să pot să sărut alte buze sau să mă dezlipesc de brațele tale...

Mă pierdusem cu totul în tine și nu voiam să mă regăsesc.
Nu mă iubeai, dar mă simțeam frumoasă și respectată, iar uneori simțeam că devii mai vulnerabil și mai slab și că vii mai aproape de sufletul meu și că și eu mă îndrept spre sufletul tău cu pași mai repezi, doar eu te simțeam mai bărbat decat ai fi fost vreodată...
Te iubeam așa de mult încât îmi era de ajuns să știu eu asta, iar acum nu mi-a mai rămas decât atât...
Ce?
Să te iubesc. Te voi iubi toată viața mea, dar o voi face lăsându-te liber și bucurându-mă pentru cine îmi va lua locul. "Sentimentele îngropate de vii nu pier niciodată." Doar înveți să le blochezi și să conviețuiești cu ele atunci când te vânează la miezul nopții când nu poți dormi...
Mai știi când îmi apăruse o aluniță în palmă, în același loc ca al tău? Și obișnuiam să le lipesc cu îndârjire și să cred că acolo se strângea tot Universul? Prostii... tot Universul meu era în tine. Cu tine mă trezeam, cu tine adormeam, în gând, în minte, în suflet, în corp, în vene, prin toți porii...
M-am pierdut cu totul în tine și nu mi-am dorit niciodată să mă regăsesc... Acum sunt nevoită s-o fac!
Bănuiesc că ai luat cea mai bună decizie pentru mine pentru ultima oară...
Te rog să ai grijă de tine și de sufletul tău... dacă te doare, va trece, dacă îți va fi dor, adu-ți aminte de tot ce a fost frumos, lasă dorul să te inunde, va trece...
Vindecă-te și luptă pentru ce te face fericit! Fii curajos!
Nu mi-aș dori să știu că au trecut anii peste tine și tu nu ți-ai mai deschis sufletul nici măcar o dată și nu ai mai lăsat nicio femeie să intre în viața ta!
Cât despre mine? Hmmm... eu voi fi bine, te voi iubi toată viața mea, dar trebuie să merg înainte, deși voi vrea tot timpul să știu dacă ești bine, să te sărut, să te mângâi și să te iau în brațe... eu voi fi bine!
Și tu să fii bine! Te rog!

Mai mișcă-mă!
Am rămas atât de goală pe dinăuntru...\
Mai atinge-mi sufletul...
Chiar dacă n-o făceai atât de des.
Eram bucuroasă și găseam fericirea în orice detaliu.
Dar te rog...
Nu mai fi rece,
Ia-mă de mână, nu-ți fie teamă,
Sărută-mă în public și în ploaie,
Ține-mă în brațe noaptea,
Ciufulește-mă,
Giugiulește-mă,
Nu-mi spune "dă-te mai încolo!", ci "vino mai aproape!",
Înalță-mă ca om și ca femeie,
Ai încredere deplină în mine,
Respectă-mă,
Gândește-te la mine!

Te obişnuiesc!

De ce există "Te iubesc!"? "Iubire" nu înseamnă nimic pentru că nici nu poţi explica cuvântul. Dacă DEX-ul îmi spune că "a iubi" înseamnă "a fi îndrăgostit" (care iarăşi nu ştiu ce înseamnă) şi "a simţi o mare afecţiune pentru cineva"... atunci eu ce să înţeleg?
Ori eu nu simt că e vorba de persoana de lângă mine aici. Pentru că ea nu ştie cât şi cum o iubesc eu decât dacă îi arăt. Iar cel mai bun mod prin care îi pot arăta e natura persoanei mele în prezenţa ei.
Când eşti fericit şi zâmbeşti cu gura până la urechi, când eşti trist sau supărat că cineva te-a necăjit, când simţi să fii ca un copil şi să te porţi prosteşte, când simţi că trebuie să fii matur şi responsabil... atunci când eşti tu, cel mai natural tu pe care il poţi întruchipa, aşa cum eşti acasă, singur, în pijamale... asta e "iubirea".
De ce să nu spunem "M-am obişnuit cu tine!", "Sunt atât de eu!" în loc de "Te iubesc!". Şi îţi va spune şi el/ea şi împreună veţi fi pentru totdeauna în pijamale.

A nu știu câta listă din al nu știu câtelea an... mai tai una, mai adaug una.

1. 29,9 Ron- Frederic Beigbeder

2. Să nu mă părăsești- Kazuo Ishiguro
3. Prima noapte- Marc Levy
4. Contesa sângeroasă- Andrei Codrescu
5. Toxic- Francoise Sagan
6. Revolta- Suzanne Collins
7. Privind în soare- Julian Barnes
8. Sânge satanic- Cristina Nemerovschi
9. Furor- Markus C. Schulte Von Drach
10. Privind soarele în față- Irvin Yalom
11. Mistere veneţiene- Kathryn Walker
12. Indicii anatomice- Oana Stoica Mujea
13. Formula lui Dumnezeu- Jose Rodriguez Dos Santos
14. Pe neașteptate, un înger- Jaime Bayly
15. Anestezie locală- Gunter Grass

16. Si daca as mai trai o data- Marc Levy

17. Prietenii mei, iubirile mele- Marc Levy

18. Strania calatorie a domnului Daldry-Marc Levy

19. Un roman francez- Frederic Beigbeder

20. Shitter's Club- Frederic Beigbeder

21. Sub hipnoză- Lars Kepler

22. Taci, te rog!- Raymond Carver
23. Mai puternic decât frica- Marc Levy
23. Angelologia- Danielle Trussoni
24. Relatii exuale- Michel Birbaek
25. Mulţumesc pentru amintiri- Cecelia Ahern
26. O sută de nume- Cecelia Ahern
27. Dispăruţi fără urmă- Cecelia Ahern
28. Întâlnire cu viaţa- Cecelia Ahern
29. Cartea viitorului- Cecelia Ahern
30. Cadoul- Cecelia Ahern
31. Suflete pereche- Cecelia Ahern
32. Sub aceeasi stea- John Green
33. Hoţul de cărţi- Markus Zusak

Generatorul Dada al anului 2013

Mojitos y piña colada + card 4 GB

Următoarea ta replică trebuia să fie

"starea normală", 

iar pasiunea,

cireașa de la prima cabrare.

Însă cuvintele tari,

importante, 

înarmate cu mici adevăruri,

scapă.

Gândurile îmblânzite ajung astfel 

ludice.

Și pe drum înspre casa,

în urma degetului care șterge pe buze 

și peste parapet

și peste sticla de carne 

când lumea adoarme,

să nu ajungem peste parapet

ca să simți.

"I came to fly, I am a nova."

Dar tu de unde știi

cât am mai condus acasă.

până și gandurile.

Literele zumzăie 

în căutarea cuvintelor potrivite.

Mojitos y el sol de ti!

Uite așa.

Știu când ești de-a dreptul fericit pentru că mă săruți pe mine... "așa". AȘA... într-un fel al tău: dintr-o dată, cu foc și apăsat. 

Și zâmbești. Și toată fericirea din lume e în ochii tăi. Căci tu cu ochii zâmbești, iar mie imi zâmbește sufletul.

Îți împarți fericirea cu mine, iar pentru mine asta e de-ajuns să-mi umplu buzunarele. 

Despre

    Despre fericire nu se scrie...

Despre fericire... se simte.

Doar atât...

Și acum, mai mult ca niciodată, știu că eu sunt a lui. Așa cum și el știe. Și că niciodată asta nu se va schimba.

Aaacum aaam înțeles.

Pe vremea părinților noștri nu exista pornografie.
Ei se delectau cu poezie. 
Era normal să iubească*.












*(așa cum noi n-o mai facem în ziua de azi)

27.03.2013 la cofetăria de la Universitate

Ești frumos, tipărit, încărcat cu emoție și dragoste așa cum visam. Rămâne doar visul să fii citit de lumea întreagă. Până atunci, șezi frumos în biblioteca mea!

Mulțumesc tare mult, suflet pereche, M.!
Te iubesc întotdeauna!

Ghișeu cu proști

N-aș fi știut niciodată cine ești dacă nu-mi trebuia abonament la metrou. N-aș fi zis nici că e vorba de o despărțire dacă n-o vedeam pe ea rugându-te cu ochii să n-o lași.

Ca să vorbesc despre tine, îți voi spune Vasile. Amuzant, nu?

Mie nu mi-a venit să râd când ea plangea prin toți porii și te ruga cu membrele superioare să-i mai rămâi o clipă.

Și tu, Vasile, ce faceai? Stăteai ca un dobitoc. Te credeai în Cora ,la cumpărat mezeluri, porcule, atât de impasibil erai.

Ea te implora să-i spui ce va fi cu ea: "Ne despărțim... și după ce se va întâmpla?"

Nu știu ce bolboroseai, Vasile, dar privirea ta îmi spunea multe. Și după privire ți-aș fi tras doi pumni și m-aș fi îndrăgostit chiar eu de fata aia plăpândă. Nu avea trup sculptat și nici trăsături poupée, dar avea o sinceritate în privire pe care aș fi putut s-o iubesc la nesfârșit.

Fata aia te iubea, Vasile, prostule! Idiotule, imbecilule! Și tu nu vedeai că te gândeai cum s-o termini mai repede!

Proști ca tine, Vasile, sunt iubiți de la fel de proaste fete. Proaste, dar sincere.

Le iubesc eu pe toate căci sunt împăcată cu mine.

Iar al meu nu e Vasile.

-

62 de călătorii. Începând de mâine.

înainte de după.

Nu vreau să scot capul de sub apă pentru că mi se pare că te aud. 
Nu vreau să ies din cadă, din baie, pentru că tu nu ești dincolo de ele.
Vreau să mi se increțească buricele degetelor ca să nu simt că nu te ating.
Vreau să fii și vreau să fie.Că apa asta în care mă scald acum e cam sărată. Nu-mi place.
Știi cum te iubesc? Te iubesc cum vreau eu, cum îmi iese mie prin pori.
Apa e cam sărată și tu imi curgi prin vene.

" Te iubesc dincolo de tot ceea ce ţi-am spus vreodată sau nu ţi-am spus încă . " -Chris Simion

De ce nu mai scriu?

Nu se întreabă nimeni asta. Că doar n-oi avea cititori. Dar mă tot întrebam eu așa... unde-mi sunt postările lungi, uneori plicticoase, dar super pătimașe despre dragoste și tot soiul de alte sentimente... și unde-mi sunt visurile alea mărețe despre atingerea perfecțiunii amoroase?

Păi e simplu. E chiar simplu. Nu mai sunt frustrată. Și am tot ce mi-am dorit vreodată. Scris aici sau nescris... tot aici. Dar știut mereu în sufletul și-n adâncul lui... 

Sunt atât de bine... fără frustrări și universuri paralele, fără scenarii și idei, fără minte confuză și fără îndoieli. Sunt așa și mă iubesc pentru că sunt așa și te iubesc.

I've fallen...Oh,  I've fallen so sweet but yet so dangerously...

Armonic

Căci am trăit ca să te aștept și în inima mea băteau pașii tăi... -Victor Hugo

Deși folosesc același vocabular, cuvintele au pentru ei alt conținut. Libertate, iubire și fericire înseamnă altceva. Nu înțeleg înca prea bine ce, dar îmi dau seama că fericirea pentru ei nu e rezultanta unui șir de plăceri. Greșeala pe care o face fiecare dintre noi- cel puțin așa au cautat să-mi explice- este că se gândește prea mult la micile lui înfrângeri, la dorințele lui personale și prea puțin la acest miracol care e viața, la obligația pe care o avem față de ea, obligația de a o face mai frumoasă, mai bună... Fiecare trebuie să poată răspunde: Iată pentru ce am trăit! fără să roșească. În ce mă privește, când apune soarele mă gândesc: A mai trecut o zi. Încă o zi în care n-am făcut nimic. Iar când răsare soarele, nu știu încotro să apuc, pe ce drum trebuie să merg, unde vreau să ajung. Eram sigură că fericirea există udneva, dincolo de zidurile casei noastre. Că într-o zi voi pune mâna pe ea, așa cum pui mâna pe o ceașcă sau scoarța unui copac. Că dragostea este supremul miracol...-Mirona, Cella Serghi

Ș-adormi tîrziu cu mine-n gînd

Ca să visezi de mine...

-Mama, George Coșbuc

Oricare-ar fi sfîrșitul luptei,

Să stai luptînd, că ești dator.

Trăiesc acei ce vreau să lupte,

Iar cei fricoși se plîng și mor.

De-i vezi murind, să-i lași să moară,

Căci moartea e menirea lor.

-Lupta vieții, George Coșbuc

Waiting for forever

"I'M GONNA TELL EMMA EVERYTHING. I'LL TELL HER THAT I LOVE HER. I'VE ALWAYS LOVED HER. IN MY DREAMS I BREATH HER IN, I INHALE HER... AND I FEEL HER RIGHT HERE IN THE BLOOD IN MY HEART..."

" But if you won't come with me, then I'm gonna wrap myself around your leg and you're gonna have to drag me everywhere you go for the rest of your life."

-Will, Waiting for Forever

¿Lo sabes?

Crees que me pasa algo, que pienso que somos diferentes, que aveces nos peleamos y no nos aguantamos, que es mejor estar sólos, pero en el fondo sabes lo qué me pasa... que me cuesta mucho decirte que conocerte, encontrarme y estar contigo me cambio la vida. 

¿Y sabes lo qué me cuesta aun más decirte? Que me la cambió para mejor.

 ¿Sabes qué más quiero decirte? Que me dan igual tus dudas, que no puedo dejar de pensar en ti, que quiero estar a tu lado todos los días, toda una vida... solo si tú quieres.

¿Y sabes qué no me cuesta decirte? Que te quiero y siempre estaré ahi.

A fost odată...

" Pielea ei avea gust de sare, iar gropița dintre sâni îi mirosea a ambră și a caramel. Buricul ei forma o adâncitură atât de fină, încât buzele mele erau fericite s-o mângâie. Degetele mele îi atinseră pântecul; îi sărutai jilăveala. Keira își strânse picioarele în jurul umerilor mei; tălpile ei îmi dezmierdau spatele. Își puse o mână sub bărbia mea, ghidându-mi gura spre gura ei."

"Din noi nu rămân doar niște oseminte, ci amintirea a ceea ce am fost. De fiecare dată când mă gândesc la tata, de fiecare dată când îl visez, îl smulg din moarte, așa cum trezești pe cineva din somn." 

"E îngrozitor să pierzi un om pe care l-ai iubit; însă ar fi și mai cumplit dacă nu l-ai fi întâlnit niciodată."

"Există o legendă care spune că un copil aflat în pântecele mamei cunoaște totul despre misterul Creației, de la începutul lumii, până la sfârșitul timpului, La naștere, un mesager trece pe deasupra leagănului său și-i pune un deget pe buze, ca să nu dezvăluie niciodată taina care i-a fost încredințată: taina vieții. În urma degetului care șterge pe vecie amintirile copilului rămâne un semn. Acest semn îl au toți oamenii, deasupra buzei superioare."

-Levy, Marc, Hoțul de umbre

"Află totuși că, în ciuda neîndurării ce-mi arăți, eu nu voi înceta să te iubesc, și prin asta mă voi simți într-un fel răzbunat. Voi fi cu atât mai fericit, cu cât îmi vei da mai multe dovezi de nepăsare. Și cu cât mă vei chinui mai mult, cu atât îți voi arăta mai multă dragoste. Indiferența ta să fie singura răsplată a darurilor mele. Învață-mă ce-n-seamnă asprimea, și eu te voi învăța ce-n-seamnă iubirea. Eu am să te copleșesc cu atenții, iar tu mă vei trata numai cu dispreț. Eu am să iubesc pentru amândoi, iar tu vei avea deajunsă cruzime cât să nu ducem lipsă niciunul."

-Calderón de la Barca, Pedro, Doamna spiriduș

Ce am?

Am nevoie să știu să aud că totul e bine pentru că eu nu mai știu dacă e așa, am nevoie să-mi spui că sunt acolo pentru că eu nu mai știu dacă sunt...
Am nevoie să nu mă mai simt singură. 
Nu știu ce am și nu mă descurc singură.

Am nevoie de mai multe îmbrățișări ca aia de atunci, din pragul ușii... 100, 2000... mai multe, nu știu!

Am nevoie de tine.

Gânduri de nu mai știu când.

 

    Te trezești când luna îți zâmbește în față și-alergi grăbit către dulap. Nu știi ce cauți, te dezbraci de gândurile negre înainte ca ele să prindă formă și să aibă pretenția unei culori aparte.

     Dar te oprești în loc căci e tot noapte. Câte țigări să mai fumezi cu gândul la zi? Te-ai săturat să numeri stele. De unul singur e întotdeauna mai greu.

      Pui capul pe pernă, întinzi o mână, atingi un creștet, te joci în parul lui moale, te gâdilă și chicotești... dar e doar perna cu fulgi de lebădă și fața de pernă nouă.

     Te uiți cu coada ochiului cum prinde formă... o formă de corp omenesc... e doar cearșaful atat de uzat.

     Adevărul e că... zilele mele sunt mereu nopți... ca să pot să te visez. 

Fără chip.

 

De n-ai fi, n-aș știi de unde putere să mă trezesc în fiecare dimineață,

De n-ai fi, n-aș știi de ce pun două tacâmuri la masă.

Fără tine, nu mă regăsesc pe nicăieri.

De n-ai fi, n-aș știi de unde atâta răbdare să te simt mai mult 

decât o fac acum, să mă simți mai mult decât te-ai gândit vreodată c-ai putea 

s-o faci.

Fără tine, aș strânge perna în brațe simțind parfumul tău.

Nu sunt fără tine.

 

Eu nu renunț. Eu nu renunț fără să lupt. Eu nu renunț fără să lupt, căzând și mânjindu-mă de noroi. Chit că nu știu dacă urmarea îmi va aduce vreo glorie, fie ea și tardivă. Asta sunt; nu renunț.

Nu renunț știind că pot să te învăț să privești în mine și să înțelegi de ce sufletul meu stă în genunchi  și e gata să te dezmiardă și nu ostil, impunător, uitându-se de undeva, de sus, la mine, așa cum e al tău.

Nu renunț să îl învăț și pe al tău că nu va face bătături.