M-am alăturat unei așa-zise secte.
De fapt cred că-s președinta ei.
E intitulată "simplu": "Înșiră-ți sentimentele pe culmea de rufe, prinde-le bine cu clești, lasă-le să se usuce și apoi vezi ce iese...Revin la forma inițială?"
M-am izolat între pereți,
lenjeria verde scoate molecule de praf
atunci când mă trântesc în pat,
miroase a iasomie
și soarele pătrunde fără ca eu să-i dau voie.
Mă înconjoară file din povești necitite
și gânduri nemărginite.
Mi-am pictat alunițe din ciocolată
și mi-am confecționat gene din hârtie colorată.
Vreau să dorm trei luni de primăvară,
să mă trezesc
și să găsesc soarele în privirea ta
fără să-l fi căutat măcar.
Mie, de obicei, nu-mi vin idei grozave,
mă emoționează câte una,
îmi amintește de ceva,
mă entuziasmez,
bat din palme și fluturii bat din aripi,
dar piere...
piere tot cum piere soarele în plină noapte, când felinarele îi râd în față.
