Înjură printre dinți căci iar întârzie.A devenit un obicei prost și îi displace din ce în ce mai tare.Metro-ul parcă iar uită să vină.Când în sfârșit sosește, îl injură,mușcându-și apoi buzele.Se ține neatentă de o bară,privește în gol.Urmează stația ei.Își pune geanta mare și grea pe umăr și din greșeală își prinde părul lung.” ‘Tu-ți!” zice în gând de astă dată,căci privește in stânga ei și observă o pereche de ochi.Întoarce capul spre ușă și zâmbește.
Ajunge în gară.Toate ghișeele sunt ocupate;cozi de cel puțin 10 persoane.
”Nici măcar nu mai are rost să înjur!”gândește ea și se așează la una din cozi.
Ajunge pe peronul aglomerat exact când în difuzoare se anunță”Trenul către...pleacă în 5 minute de la linia 2”.”Ce noroc!Poate ar trebui să nu mai injur așa des!”.
Caută numărul pe bilet.75.Era chiar în dreptul ușii.”O să-mi fie frig,la dr...!”
În fața ei:un domn și o doamnă la vreo 70-80 de ani,un cuplu,discutau aprins.
Își așează geanta pe jos,se așază pe scaun și o prinde cu gleznele.Se ridică,ia geanta și o pune deasupra capului,în compartimentul mult prea îngust.O îndeasă cu chiu cu vai.Se așază din nou.Își aduce aminte că n-a scos biletul,legitimația și cupoanele de reducere.
”Ei,futu-ți să-ți fut azi și mâine!”Fluxul de cuvinte îi sperie pe moși.O sperie chiar și pe ea.Dă geanta jos și se gândește că dacă tot nu s-a așezat nimeni lângă ea,nici n-o s-o facă și-o trântește cu silă pe scaunul de lângă.
“Hai,domn’le,lasă-mă cu d-astea!Hai mă,termină cu prostiile!”închide telefonul și-și dă seama că a intrat cu țigara aprinsă în tren.Se oprește în loc,se uită în dreapta,în stânga și începe să tragă cu sete din ea.Cei doi bătrâni urlă la el s-o stingă,să iasă dracului,să facă ce-o face,adăugând la unison „tineretul ăsta!”.Controlorul îi dă una peste ceafă și arată cu degetul spre ușă.Băiatul aruncă țigara și se apropie, râzând ștrengărește,spre locul lui,76.
O privește pe fata așezată lângă.Două șuvițe ondulate parcă strigau la el să fie date pe după ureche,buzele rubiconde cereau să fie sărutate,îl chema cu totul.Îi ia geanta în mâini.Fata se ridică și își înfige mâinile în geantă,speriată.Băiatul trage de ea,fata la fel.Fata dă drumul genții și îi lipește un dos de palmă tânărului.S-a auzit atât de tare,încât cei doi bătrânei au tresărit.El scapă geanta pe jos,îi ia fața în palme și o sărută apăsat.Ea se retrage după un minut.Îi trage o altă palmă,pe același obraz,după care îl pupă.
“Prostule,am borcane acolo!”îi zice încruntată.
El ridică geanta,o așază sus,o îndeasă la fel ca ea și se așază lângă ea.
“Nu-mi spune!Ai 76?Drace!”îi zice ea zâmbind în colțul buzelor.
“Fii drăguță,ți-am spus să nu mai înjuri.De câte,ori,ă?De câte?”îi zise el,prinzându-i buzele între degete și țuguindu-i-le.
Bătrânica îi privea cu coada ochiului și îi făcu semn bătrânului pe care-l ținea de mână,să se uite și el mai bine la cei doi tineri.
Ea observă jocul în care fusese prinsă și îl trase blând de ureche pe băiat.
“Eu de câte ori ți-am zis să nu mai fumezi?N-asculți de mine,n-asculți de nimeni!Și uită-te ce slab ești-zicând acestea îi ridică de la piele,cu vârful degetelor delicate,hanoracul-mereu ți-am zis să mănânci senvișurile cu brânză pe care ți le face mama ta!Asta e!N-asculți!”
Băiatul face palmele pâlnie și-i șoptește la ureche”-Urăsc brânza,iar mama a murit când aveam 8 ani.”
Fata își schimbă expresia într-o mutră plină de compasiune și se depărtează puțin de băiat.Se întoarse cu tot corpul pe fereastră și începu să numere stâlpii de telegraf.
Cei doi bătrâni priveau scena și zâmbetul nu le părăsise mina plină de riduri.
Băiatul adormi,capul îi alunecă și îi căzu pe umărul fetei.Ea i-l ridică delicat și i-l rezemă de spătarul scaunului.Se trezi,deschise un ochi,o privi.Începu să se prefacă.Îi “căzu” din nou capul pe umărul ei,iar ea îl puse la fel de calma pe spătar,ba chiar îi aranjă și câteva fire de păr de la ceafă.El se gâdilă,ea observă și chicoti.Îi „alunecă” din nou creștetul.De data asta mai violent,încât ajunsese în decolteul ei.Ea i-l luă și i-l trânti,nimerind “din greșeală” bara rece de metal și nu buretele moale al spătarului.El „se trezi”brusc și începu să se vaite de durere.
Cei doi bătrâni din fața lor râdeau pe înfundate.Nu se mai puteau abține.
Ei îi păru rău și se aplecă peste mânerul scaunului ce-i despărțea.Îl săruta în locul în care se lovise.El îi arătă apoi obrazul.Ea i-l sărută.Îi arătă și celălalt obraz,ea i-l sărută cuminte.El îi arată buzele,se întinde ca să poată ajunge la ale ei,iar ea își retrage capul,lăsându-l să-și lipească buzele de fereastră.
Ea zâmbește,iar zâmbetul i se transformă într-un râs.Se ghemuiește ca o copilă în poala lui.El foarte uimit,o îmbrățișează toată,i se mai vede doar nasul.El îi suflă cu dragoste în păr,iar ea chicotește,el se joacă cu scamele pe care le face puloverul ei,ea urmărește liniile de pe textura blugilor lui,el îi mângâie venele de pe mâini cu buricul degetului arătător...ea se ridică brusc și-l sărută.
Bătrâna îi face semn soțului ei,ceva de genul ”în sfârșit!” și râde.
Difuzoarele anunță:“Trenul ajunge în gară la destinația finală...destinația noastră.Vă mulțumim!”
El se ridică de pe scaun,îi dă geanta jos și i-o întinde.
“Futu-i care mai cară căcaturile astea de borcane acasă!”zise ea luându-i geanta din mână și punând-o pe umăr.
Bătrâna îi șoptește soțului:”Cred că am înjurat așa până când m-ai luat de nevastă!”Bătrânul se apropie,îi sărută obrazul și-i șoptește:”Nu chiar,a doua zi,la întâlnire ți-am dat peste gură!”
Încep să râdă și privesc către cei doi tineri care au coborât din tren și rămân în fața ușii.Ea vrea să pornească în stânga,el în dreapta.
El îi zâmbește și-i spune privind-o fix în ochi.
„-Ne vom mai întâlni?”întreabă ea.Gândul că ar putea spune nu,o făcu să tremure și să-i clănțăne dinții.
“-Nici nu știu cum te cheamă!”zise el îngrijorat.”Și nici nu vreau să știu,tot ce vreau să cuprind cu mintea e că vreau să te iubesc și mâine și poimâine și câte zile voi mai avea!Vreau să te găsesc într-o mie de alte femei,să lupt să te regăsesc,să primesc înapoi ce n-am pierdut niciodată...Nici nu vreau să te sărut acum,te voi săruta mâine pentru că știu cât voi suferi dacă nu te voi găsi și știu cât de dulci vor fi buzele tale dacă te voi găsi.Vreau să fii soția mea,vreau să fim ca bătrâneii ăia doi!Te vreau deși știu bine că ești a mea!Ne întâlnim mâine!”
„-Unde?Nu știu unde...”spuse ea rușinată.
„-N-ai să știi,ai să simți!”spuse el și se depărtă în grabă,lăsând-o să se uite în urma lui.Apoi ea își mută privirea către cei doi bătrâni,pe care-i vedea prin fereastră acum.O fixă pe bătrână cu privirea.Fereastra era oglindă.
