09 octombrie, 2014

Te obişnuiesc!



De ce există "Te iubesc!"? "Iubire" nu înseamnă nimic pentru că nici nu poţi explica cuvântul. Dacă DEX-ul îmi spune că "a iubi" înseamnă "a fi îndrăgostit" (care iarăşi nu ştiu ce înseamnă) şi "a simţi o mare afecţiune pentru cineva"... atunci eu ce să înţeleg?
Ori eu nu simt că e vorba de persoana de lângă mine aici. Pentru că ea nu ştie cât şi cum o iubesc eu decât dacă îi arăt. Iar cel mai bun mod prin care îi pot arăta e natura persoanei mele în prezenţa ei.
Când eşti fericit şi zâmbeşti cu gura până la urechi, când eşti trist sau supărat că cineva te-a necăjit, când simţi să fii ca un copil şi să te porţi prosteşte, când simţi că trebuie să fii matur şi responsabil... atunci când eşti tu, cel mai natural tu pe care il poţi întruchipa, aşa cum eşti acasă, singur, în pijamale... asta e "iubirea".
De ce să nu spunem "M-am obişnuit cu tine!", "Sunt atât de eu!" în loc de "Te iubesc!". Şi îţi va spune şi el/ea şi împreună veţi fi pentru totdeauna în pijamale.