28 septembrie, 2011

Am inima pe genunchi.



E frig, e frig, e frig! Închide fereastra aia nenorocită! 
Ai șoseste de lână și îți ții nasul sub plapumă și-mi zici mie să închid fereastra?
Îmi e frig! Taci! Îmi e frig! Te rog, taci! Te rog!


Își ține capul între palme, iar apoi, ghemuită, ținându-și torsul în brațe se chinuie. Își umezește buricele degetelor cu lacrimi și din când în când suspină și stelele se apleacă tot mai mult să o privească. Își trage nasul și se adâncește și mai tare în gânduri. Își aduce aminte că trebuie să o lase mai moale. Că drumul pe care și-a ales să meargă cu pantofii noi de pânză verde e abrupt chiar dacă atunci când are ochelarii la ochi pare bătătorit și numa' bun de-o promenadă.
Nu-i mai place când râde și apoi plânge... dar își dă seama că dacă n-ar ține plapuma peste ea, sufocând-o, i-ar ieși la iveală toate temerile. Toate care se transformă în monștri și umblă la miezul nopții pe pereți.
E greu să-și mai aducă aminte cum era ea acum ceva timp... îi era greu pentru că se schimbase mult. Uneori i se pare că e mai urâtă în oglinda ei, dar atât de frumoasă în ochii lui, că nu mai are un trup chiar pe placul ei, dar e atat de perfect mulat în brațele lui, că nu mai are buzele atât de cărnoase precum și le vedea ea într-o vitrină de la Unirii, dar sunt atât de vii unite cu ale lui, că nu mai era atât de visătoare pentru că toate visele în care credea cu adevărat i le împlinise el. Totul era atât de firesc, dar în același timp un nor mare se chinuia să își facă loc deasupra capului ei.
Își scoate căpățâna de sub plapumă și o lasă să atârne pe marginea patului. În gol, în jos... pe jos. 
Avea nevoie ca el să creadă în tot ce ea ajunsese să vadă dincolo de o oglindă.

Și totuși fereastra aia era ferecată bine.

27 septembrie, 2011

Eh... :)

1. Cartea lui Dave- Will Self
2. Angeologia- Danielle Trussoni
3. Să nu mă părăsești- Kazuo Ishiguro
4. Prima noapte- Marc Levy
5. Contesa sângeroasă- Andrei Codrescu
6. Toxic- Francoise Sagan
7. Relații exuale- Michel Birbaek
8. Revolta- Suzanne Collins
9. Privind în soare- Julian Barnes
10. Sânge satanic- Cristina Nemerovschi
11. Furor- Markus C. Schulte Von Drach
12. Eu și Marley- John Grogan
13. Pe neașteptate, un înger- Jaime Bayly
14. Anestezie locală- Gunter Grass
15. Privind soarele în față- Irvin Yalom
16. Mistere veneţiene- Kathryn Walker
17. Indicii anatomice- Oana Stoica Mujea
18. Formula lui Dumnezeu- Jose Rodriguez Dos Santos

18 septembrie, 2011

E timpul să te trezești, M.!

Erau două tacâmuri pe masă. Și inimi înșirate pe o culme de rufe, afară, în plină stradă. Lăsate oricând să cadă sau iarna să înghețe și să se prăbușească pentru că o asemenea greutate nu e preferată de nimeni...-cum să-ți explic- căcatul ăsta e greu de dus pentru o persoană atât de mică.
Treceau orele prin fața ei ca niște melci bătrâni, încovoiați. 
Era frumoasă și frumusețea ei nu s-a dus odată cu gândurile care o apăsau strident. Avea părul negru, dar sufletul încă nu îi era negru.
Stătea pur și simplu la masa aia și își rodea unghiile până la carne. În microbuzul care o adusese până aici transpirase și sudoarea era prea rece și prea sărată pentru gustul ei. Se păstrase de-a lungul drumului și tot spera, spera să poată să o înlocuiască cu ceva dulce, ceva cu parfum de fragi, sau poate cu un pic de gust de miere...
Totul era la înălțimea așteptărilor ei. Numai că demult nu mai spera să fie așa cum își dorea.
Se juca cu furculița pe fața de masă albă și făcea contururi și trasa linii așa cum își aducea aminte că le văzuse în palma lui. Și încerca cu palma întinsă să imprime liniile pe mâna ei, să vadă dacă se simțea la fel ca atunci când îl ținuse de mână în grădina japoneză.
Apoi, ca din senin, începuse să plângă, dar din ochi nu îi curgeau lacrimi. Și nici fața nu i se schimonosea, nu i se contracta niciun mușchi. Plângea înlăuntrul ei. Și se scurgea pe podea cu tot cu visele ei și cu dorințele încă neîndeplinite, dar la care spera iar și iar și iar și iar pe acordurile melodiei Break a lui Selah Sue.
Voia cumva să fie totul bine, să bea o bere rece și să îi inghețe mâinile pe doză și apoi cu buricele degetelor înghețate să șteargă orice urmă de... tot de-al lui.
Treceau zilele, ea rămânea tot la masa aia, aia cu două tacâmuri, ascultând la nesfârșit casete audio vechi. Și nu știa că au trecut zilele și nu știa că a venit totuși septembrie și că trebuie să facă curățenie. Și că dacă din întâmplare va deschide fereastra, o să observe toată lumea care i se așterne la picioare și care o invită călduros să se ridice de la masa aia și să scape tacâmurile ei pe jos și îndreptându-se spre ușă să le calce în picioare. Iar pe ale lui să le lase acolo și păianjenii să își facă cuibușor de nebunii pe ele.

Iar ea... pe ea o așteaptă soarele afară ca s-o strângă în brațe!

Pentru M. cu dragoste de la S. Întotdeauna!

10 septembrie, 2011

10 08 10 09

M-am lipit de suprafața care deocamdată, doar ea mă menține în viață.
Capul îmi coboară și îmi urcă în ritm ușor pe o melodie imaginară. Respirăm același aer într-o lume pe care ne-am făcut-o singuri din bețișoare parfumate, o veioză care a stat aprinsă toată noaptea, un roi de țânțari amețiți și dragoste.
Mi se pare totul atât de firesc...

05 septembrie, 2011

1.

Erau zile ca toate celelalte zile. Unele îmi apăsau pe șira spinării, altele mă eliberau din nu-știu-ce-ul care mă cuprindea. Mă apuca dorul pe malul mării sau când vedeam turiști cu aparate foto gigantice. Erai cu mine când cumpăram pepene( pentru că-mi amintea de ziua aia în care nu ai vrut să mănânci) de la Mercadona sau când pur și simplu stăteam agățată de amintiri pe pervazul geamului...fumând.
Și orice gând îmi plutește în minte acum, mă duce tot la tine. Nu văd de ce nu.
 
Mi-ai urat de ziua mea să fiu sănătoasă, fericită și nu în ultimul rând iubită... TU.