30 iunie, 2011

azi.

Când ai pretenția să zbori atât de sus trebuie să știi că ai să și cazi...

Nu ne mai jucăm sentimentele la loterie, cel puțin nu azi. 
Eu nu mai merg pe noroc. Eu, de astăzi nu (mă) mai joc.


Am scos o țigară din pachet. Am scos-o cu buzele, am aprins-o și ascult zgomotul de imagini ce-mi trec prin față.
Sunt goală. Pe dinăuntru, pe din-afară. Sunt.
Sunt împăcată cu toate. Le-am înțeles pe toate. Nu-mi rămâne decât să rămân cu oamenii care vor să le rămân.
Nu am regrete. Am mers mult înapoi. E timpul și, da, a venit deja timpul să merg înainte. Să nu mă mai mint. Nu sunt ce mi-am dorit, dar pot să devin.
Nu mă doboară nimic. Deși tu poți să mă vezi căzând de o mie de ori.
Sunt mai puternică. Mai mult ca oricând. 
Și e azi.

23 iunie, 2011

Ziua 1

 "Sentimentele îngropate de vii nu pier niciodată."

N-am știut că am să încep să număr de pe acum. N-am știut că te inneci numai cu gândul că tre' să plângi și să fumezi în același timp. N-am știut că nu pot să dorm și n-am știut că atunci când mă fură somnul visez tot felul de chestii și cred că sunt reale. N-am știut că mă trezeam din sfert în sfert de oră ca să le verific. N-am știut că iar am nevoie de timp. N-am știut că doare ceva. Nu știu ce, dar doare.
N-am știut că vreau să-mi golesc locuri și părticele de mine, acolo unde erau umplute cu tine.
N-am știut că mă ustură ochii, îmi palpită partea stângă a pieptului. 
N-am știut...
Nu știu...
Nu știu, dar vreau.

20 iunie, 2011

And I wish I could still wish it was over



Azi îmi construiesc univers.
N-aveau carioci negre la librărie și tot ce-am putut să cumpăr a fost 3 markere:
Portocaliu, verde și ceva fosforescent, ce-ți ia ochii.
Un creion. Și vânzătoarea mi-a dat gratis o radieră.
M-am dus acolo unde soarele apune. M-am așezat pe vine și-am început, din ochi să picur rouă.
Nu-ți pot spune cât mi-e de dor, câte cutremure mă zgâlțâie în fiecare dimineață. Când mă trezesc și n-am ce piele fină să ating, în ce ochi verzi să mă oglindesc.

Mă trântesc pe burtă și încep să colorez pământul tare. Tare și rece. Rece care-mi înzăpezește sufletul, tare care mi-l sfărâmă.
Zgârii o bucată de soare. Scriu: Îmi e dor de tine! Am să fiu aici dacă vei vrea să te întorci. Dacă soarele răsare înseamnă c-ai să vii.

Ai trecut pe la aceeași librărie când ți-ai construit și tu universul tău. Cu radiera gratis ai șters soarele....

14 iunie, 2011

Nu...


Iar pierd la propriul meu joc. Cea mai mare teamă a mea e să-ţi spun că deja mi-e dor de tine.
Plâng înainte să pleci, înainte să fiu tristă. Am să număr zile şi-am să înjur universul wireless de care depind atâtea zile câte voi număra...
Până una alta refuz să mă opresc... refuz să mă desprind.
Pentru că ştiam... şi mă urăsc că nu m-am oprit să-ţi spun că nu pot să vin la ora 11:30 la locul stabilit.

Sunt eu, scrum, acorduri, noapte, vant rece... lipseşti de pe acum.

09 iunie, 2011

Here we go again...



Deja știu cum e... Nu mai pot. Nu mai vreau a doua oară...
I refuse to think that it will end up before it begins. 
I refuse to think that this time it's not for real. 'Cause it feels so fucking real.

03 iunie, 2011

Corp, gât, sistem de chei și coarde.


Deja mă schimbi, mă simți, mă știi, nu pot să te mint.
Și de n-aș avea ochii deschiși când mă săruți, n-aș putea să văd că ai tăi sunt închiși.
Știu că e începutul melodiei, dar decorul m-a furat și am presimțirea că n-am ajuns aici degeaba.
Cânți după versurile sufletului meu. 
Cu tact, cu o ușoară îngânare a ritmurilor, cu privirea ațintită, verde și copilăroasă...
Așa te am.