I forgive you,forget you,the end.

Îți dădusem întâlnire...

Nici nu mai știu când.Mă rușinez și îmi mototolesc colțul bluzei verzi.
Ba da,știu,de 456 de zile tot știu,dar refuz să-mi mai amintesc date și ore.

N-ai apărut atunci.Hârtia pe care ți-ai notat locul și ora întâlnirii ți-a zburat printre degete.Sunt convinsă că nici nu ai ținut-o prea strâns,ai cam vrut să-ți scape.Recunoaște!

Și,oricum,dacă tot recunoști asta,ai putea să recunoști și că știai pe de rost tot...Indiferent de ce se întâmpla,puteai să vii.

Și acum tot ce faci,ce facem e să ne întoarcem,să ne facem apariția fantomatic la locul ăla pe care-l stabilisem,la aceeași oră...

De câte ori mă gândesc la tine și te gândești și tu la mine,e ca și cum ne-am privi în ochi atunci.Mă-nțelegi?

Când îți rostesc numele și-mi rostești numele e ca și cum ne-am ține de mână.Când tresar și tresari că ni s-a părut c-am văzut pe cineva care seamană cu noi,și atunci când inima zvâcnește de furie și neliniște pentru că realizăm că nu eram nici eu,nu erai nici tu,e ca și cum ne-am ciondăni și apoi ne-am împăca...

Vreau să alerg ca o nălucă printre rafturile unei biblioteci și să te găsesc într-o carte.

Vreau să stau cuminte la semafor,iar când se face verde să apari și tu grăbit.Să alergi pe trecerea de pietoni și ...Nu,nu vreau să te văd,vreau doar să simt dâra de parfum pe care o lași în aer.

Vreau să cumpar o ciocolată cu rom de la magazin și tu nerabdător cum ești,să mă grăbești cu un aer nonșalant.Eu să mă supăr și să mă întorc furioasă,cu o înjurătură pregătită pe buze.Să te văd,să mă vezi și să te iert pe loc.

Vreau să-mi oferi un pliant cu o reclamă aiurea la o clinica dentară,eu să ți-l ignor,lăsând capul în jos și ocolindu-te,dar tu să strigi după mine,să mă tragi de mâneca.Eu să te privesc în ochi,să-ți smulg pliantul,să-l arunc la următorul coș de gunoi și să mă-ntorc să te sărut.

Vreau să fii băiatul de la ghișeul unde îmi plătesc factura,cel cu căști în urechi care citește o carte în metrou,cel care îmi face semne din mașină să trec strada mai repede căci s-a făcut roșu,vreau să fii băiatul de la xerox,vreau să fii tu sau tu...

Vreau să am două jumătăți de portocală și să știu sigur că una e a mea.Pentru că a ta întotdeauna a fost la tine. 

Am un kilogram de vise,o sticlă de bere pe jumătate goală,stau în fund pe nisip,mă acoperă un maldăr de chiștoace de țigări,nu mai am loc unde să scrumez și scrumez în palmă,am blugii rupți în genunchi și inima plină de escare,cu fiecare val ce se sparge zgomotos de mal simt și mai tare un gust sărat pe limbă,gâtul pur și simplu mă arde,am promis că mă las de fumat,dar asa am promis și că te uit...

Îmi deznod eșarfa de la gât și îmi leg încheieturile mâinilor cu ea.Am promis...Am promis că nu mai scriu despre tine...Dar vreau să înțeleg ce dracului e?Coincidență?Secret?Destin?Alchimie?Chimie?Dragoste?Atracție?NIMIC.

If spring can take the snow away,can it melt away all of our mistakes?

 (S-au perindat prin minte:)

Era cheia la mine.Puteam să închid totul cu cheia aia nenorocită şi s-o înghit.Dar nuuu...m-am întors în locul în care au început toate..

M-am lăsat pe spate,am căzut în gol şi mi-am amintit tot.Învaţă-mă cum să nu mai vreau,cum să nu mai simt,cum să nu mai ştiu,cum să uit,cum să nu mai fac rime din benzi audio stricate,cum să nu mai cos ce s-a descusut...

Nu vreau să mai scriu despre ce-mi doresc pentru că se împlineşte.Sunt paranoică.Mereu am fost.Mereu am trăit în alte lumi decât cele obişnuite.Dar cine zice că voi trăiţi unde trebuie?Dar...

Nu mai vreau să scriu despre ce-mi doresc să se întâmple,pentru că se întâmplă.

AHHHHH!ÎHHHHHHHHH!!! Ştii că,mereu ziceam că vreau să am mereu un semn,un fel de semn de carte,pentru că niciodata nu ştiu unde sunt,unde am rămas cu lectura,cu trăitul unor fapte.

De ce ai avut un semn la îndemână mereu?

Înseamnă că mă schimb de la an la an,dar în ochii tăi rămân aceeaşi?

De ce am senzaţia că acum sunt unde trebuie?

De ce persist?De ce persistăm şi plutim continuu unul în celălalt?

 De ce stăruim?

De ce din nou?

În ce moment scap de o obsesie?În momentul ăla despre care ştiu eu şi simt eu?

Ce mai fac(i)?

Ce să fac?Mi-am luat tupeu...să scriu exact despre ce fac.Fără să mai fabulez ca o copiliță despre visurile mele,despre dragostea pe care o am de oferit și nu am cui,despre mistere neelucidate și tot felul de alte tâmpenii.

Mă chiorăsc efectiv în caiete,foi și cuvinte.Mă chiorăsc pentru că mi-e prea lene să aprind lumina și-apoi îmi place cum se proiectează pe perete lumina veiozei.

Mi-am umplut o a doua cană de cafea și sper să fie ultima.Noaptea asta "sper să fie" o noapte grea.Primele două parțiale din viața mea de studentă.

Mai iau o felie de chec,mai sorb o gură de cafea și mi-ar fi plăcut să rămână urma de ruj ca-n alte dăți.Poate altădată.

Ascult Oasis-Stop crying your heart out și automat îmi aduc aminte de The Butterfly Effect,un film pe care l-aș vedea over and over again.Pentru că e alcătuit din multe teorii în care cred cu desăvârșire.

Cafeaua asta e amară,dar îmi place atât de tare...nu m-aș opri.

Azi am văzut un accident,în drum spre casă.Mă acaparase și pe mine,ca și pe ceilalți trecători,deși nu sunt adepta holbatului...Dar am stat câteva minute în fața băiatului ăluia întins pe jos și mi-au trecut prin minte sutele de imagini cu mine,pe diferite autostrăzi...de câte ori puteam să fiu călcată de mașină,de câte ori am scăpat...

Și ajung din nou la teoria mea...cum că și dacă ai merge în cap un an de zile,n-ai putea să schimbi nimic din ce...(nu obișnuiesc să zic că e scris)ți-a fost dat să trăiești.

Cineva a zis odată că încearcă să se oprească în loc, pentru câteva minute,și i se pare lui că astfel schimbă cursul lucrurilor,că,poate ceea ce trebuia să i se întâmple în alea cinci minute în care a stat,nu i se vor întâmplă tocmai datorită acestui lucru.

E complicat,știu,dar s-a gândit el că și asta...tocmai asta,trebuia să se întâmple?Adică acolo,undeva,tipul ăsta trebuia să se oprească în loc 5 minute,la data de,la ora de.Nu?

Mi se dovedește zilnic că întâlnesc oameni pentru că ei mă ajută mai tarziu să construiesc ceva,să fac ca ceva să devină realitate...toate au un scop și scopul e în toate.

Iar mă doare capul.Iar gândesc prea mult.Am și părul prins într-o coadă(ponytail),s-ar putea ca asta să fie de vină...mi s-a întins mintea... :)

De ce nu pot să fiu și eu fără griji și probleme ca alte fete?Adică singurele mele probleme existențiale să fie ce haine să-mi mai cumpăr,ce machiaj mi se potrivește azi,ce geantă ar trebui să port azi?

Țin minte că mai aveam un post pe tema asta...Cum că femeie nu mă mai pot numi,când văd ce văd pe stradă...și pe bună dreptate...văd din ce în ce mai multe creaturi d-astea.Mă simt jignită fără ca măcar să mi se adreseze vreo vorbă...doar privind un cur în colanți,țâțe dezgolite,păr ars,bot pompat și roz,unghii kilometrice,haine de prost-gust.Fete,dragi fete,nici măcar "sug pula" sau "te rog,fute-mă!"nu mai arătați,sugerați și insinuați.Pare-mi-se că au început bărbații să se cizeleze,îi văd citind în metrou,îi mai văd observând ochii,părul și tenul,mânuțele,gleznele și mai apoi țâțe și cur...Așa că,mi-e teamă că nici specia masculină n-ar mai fute unele ca voi.

Cafeaua asta îmi produce brusc o...

Mai bine nu mai scriu,căci aș mai spune lucruri și mai urâte de atât.Nu vreau să fiu vulgară.Vulgară sunt doar într-un alt context,în care e implicată și-o saltea.Sau nu! :)

***(tot n-am scăpat de izul meu "romantic")

Vreau...să mă joc cu tine,

să-mi învârt o șuviță de păr,tu să zâmbești și să-mi dai peste mână,

(vrei s-o învărți chiar tu).

Îți aprinzi o țigară când tocmai ți-am spus că m-am lăsat de fumat acum 8 luni.

Îți aprind bricheta și râzi.

De ce dracu' râzi?

Ești simpatică,spui.

Mi se înroșesc urechile și îți sting bricheta brusc.

Tu rămâi pe gânduri,cu țigara între degete.

Poate te gândești dacă ai făcut bine că ai luat Dunhill,sau era mai bun un Kent 8?

Sau poate te gândești la mine.

Ce proasta sunt!La mine te gândești când nu sunt lângă tine!

Aprind iar bricheta

și te încrunți,

privești fix un punct de pe fața mea.

Mă rușinez iar și cred că-s roșie toată,

căci am impresia că ori m-am fardat prea mult,

ori prea puțin,

ori mi-a curs rimelul?

Tu observi că mi s-a încruntat fruntea și râzi în hohote.

Eu mă supăr și îmi încrucișez mâinile sub sâni.

Vreau chiar să mă întorc cu spatele la tine.

Tu-mi pui mâna pe umeri.

Eu chicotesc,mă gândesc că totuși...

Dar tu întinzi mâna,vrei bricheta.

Îmi vine să te pleznesc,dar mă stăpânesc.

Mă întorc cu fața spre tine din nou,dar las privirea în pământ.

Deși nu mă uit la tine,pot să jur că deja ai tras primul fum.

Îmi iei mâna dreaptă în mâna ta,eu ridic privirea,tu-mi întinzi țigara,

eu te sărut...

te sărut...

te sărut...

și pe jos e numai scrum.

Like love?Like what?Like the sea...(stuck on Alicia Keys-Like the sea)

Și acum trebuie să fiu sinceră,nu?Trebuie s-o zic o dată,să văd cum sună,cum "se aude"pe foaia de hârtie,pentru că am făcut exercițiul ăsta.Penița scârțâie al dracului de urât pe coala albă.

Și-am zis-o și nu,nu sună bine.

Veioza asta nu mă ajută deloc.Devin mai melancolică decât eram și nu-mi permit pentru că sunt și foarte obosită.Obosită-mi-e somn și obosită-am renunțat să mai lupt.

Ce e cu veioza asta?Păi e una verde și foarte drăguță.Suntem doar noi două.Luminează de pe parchet și ...ma induce într-o stare...

Unde sunt eu?Cea de altădată?Cea care trăia pentru a se îndrăgosti de orice lucru frumos din viața ei.Trăia ca să simtă.Să simtă că se îndrăgostește.Se îndrăgostea de o pereche de ochi și o privire atrăgătoare,de o culoare,de un parfum,de surâsul,gânguritul și cuvintele stricate scoase pe gura unui copil,de o melodie superbă ascultată în surdină,de o carte bună...ce să mai?De tot ce însemna frumos pentru ea.

Ori e din nou o parte ca cea despre care,pare-mi-se c-am mai scris...ori e definitv.

Nu mă mai pot îndrăgosti.Asta era,da.Și e vorba de lucruri la modul general.Pe care tocmai ce le-am enumerat.Și știu exact pe cine vreau și trebuie să dau vina,doar că nu știu unde să-l găsesc.Mă mulțumesc să-l înjur și să îmi imaginez cum îi dau două palme și-i mut fălcile.

Din cauza ta(și a celorlalți,dar în principiu a ta),am uitat cum e să fac obsesii,cum e să mă îndrăgostesc.

Sunt doar obosită acum.Rar râd cu poftă de ceva care chiar mă bucură.Mai nou râd fără motiv,din cauza oboselii,ca o drogată.

Mi-au fost furate și visele.Mie,care-mi plăcea atat să visez și să corelez eventuala lor însemnătate cu realitatea.Acum nu mai visez pentru ca nu prea dorm.Și dacă dorm,totul se petrece atât de rapid,încât am impresia că mai am nevoie de încă vreo două nopți dormite neîncetat.

Motive...motive...

N-am mai scris un vers...de ceva vreme,o poezie,care să mă bucure.

Încerc câte o "semi-poezie"în minte în fiecare dimineață,când aștept căcatul de metrou,doar ca să îmi păstrez eu sufletul tânăr,dar e în zadar,am atâtea riduri în interior,mai ceva ca Matusalem cu tot cu anii lui.

N-am mai desenat ceva de o mie de ani,și-acum pe la cursuri încep să mâzgălesc,cred că mi-e dor de visurile mele din ateliere...

Mi-e dor de atâția oameni,printre care mă număr și eu...

De acum nu mai scriu nici despre dragoste,mi s-a atras atenția că aș face-o cam des,nici despre ce mă face fericită,pentru că nu mă face în modul în care aș fi vrut eu,coroborat cu prima parte...

Nu știu despre ce voi scrie...Voi scrie despre sex și nu dragoste,e bine?Voi scrie despre cum ajung să mă joc cu privirea,cum ajung să strâng în jurul meu ce nu pot s-adun în mine...e bine?Voi scrie despre pete,despre ceva negru murdar de var alb,e bine?

Fă un pas greșit,să cădem amândoi!Îți țin eu traista cu vise amintiri,tu doar dă-mi ce voiai să-mi dai și hai să...hai să...hai să ne lovim cu capul de bordură...
V-am zis că ceva e neregulă!

Frânturi_2

 Pentru că sunt momente în decursul unei seri, în care,e întuneric și doar veioza de pe parchet îmi luminează fața și gândurile(era o atmosferă romantică doar dacă mai erai încă aici),așternuturile par reci în ciuda luminii becului ce pâlpâie...Mi-ar plăcea...de ce nu?Să mă văd ștergându-ți pielea fină a ploapelor,

să mă joc cu firele de păr(cu ale tale și totodată cu ale mele),

să tremur când văd urma buzelor tale pe marginea unei cești de cafea,

să surprind exact momentul,un moment în care lichidul urcă prin paiul de plastic,exact momentul când este și el surprins că a ajuns la buzele tale,

să observ,în fiecare dimineață în care mă trezesc alături de tine,cum unda de lumină,trece prin fereastră,străbate camera și ajunge să se proiecteze în privirea ta...

vreau să...împletesc un singur vis printre alte mii de ițe încâlcite din mintea ta.Și să fie visul ăla despre care ți-am povestit odată și care s-a împlinit într-o după-amiază cu frunze ruginite.

În alte momente,în care nu mă simt singură și nu plâng de dor,sunt doar eu,încolacită de propriile mele decizii și indecizii.

***

Îmi place cum îmi zboară părul în toate direcțiile în urma curentului pe care îl face un metrou venind.Mi-ar plăcea să observi și tu asta,și-n loc de jocul și schimbul de priviri pe care îl încerc cu fiecare necunoscut,care mă atrage,sa fii tu cel în a cărui privire să mă admir.Vrei?

Sa încerci să observi că atunci când îmi mușc buzele e pentru că freamătă de nerabdare,pentru că vor să fie acaparate.Vrei?

Eu vreau...vreau doar să ai un moment numai al tău,în care să-mi acorzi mie un alt moment ...Vrei?Ai înțeles totuși că te vreau?

 ***

"Actul sexual și lectura se aseamănă și mai mult prin faptul că în ele se deschid timpuri și spații diferite de timpul și spațiul ce pot fi măsurate.(...)Astăzi sunteți unul obiectul lecturii celuilalt,fiecare citește în celălalt povestea lui nescrisă."

"De aceea lectura mea nu are niciodată sfârșit: citesc și recitesc,căutând de fiecare dată verificarea unei noi descoperiri în faldurile frazelor.(...)Eu mă schimb,oare,și văd lucruri noi,de care înainte nu-mi dădusem seama?"

Italo Calvino-Dacă într-o noapte de iarnă un călător.

Statistici perverse,madăr facăr...

Deconectându-mă de la zumzetul de deasupra,intrând sub pământ,la metrou și conectându-mă cu muzica din căști,deschizând cartea și intrând în lumea ei...meditez asupra faptelor.

La lumina veiozei,în camera mea mică și albă...

Bând cafeaua de la tonomat și glumind cu Pisica pe seama faptului că ar putea scrie un eseu întreg despre tonomat...

Am descoperit de ce nu pot să scriu nici despre lucruri nici despre ceva.într-o maniera interesantă.

Și anume pentru că.

Pentru că mă așteptam să mâzgălesc paginile blog-ului cu tot ce văd la facultate,cu tot ce văd pe străzile Bucureștiului.

Stupoare "stupuroasă",dar nu am ce...Și e frustrant tare să n-ai de ce/cine râde.

În-afară de ăia care mai pică în gropile din amfiteatre și de PisiCA CAre strigă:"Siminaaa,Siminaaa,a picat cineva!",în-afară de alte fete care vor să tragă ceva la "serox",sau fete care-s "azi unicate,mâine copiate",dar fete bune,din păcate(sau fericire?!),în-afară de prietenul meu,boschetarul de lângă Poștă,care mă alintă cu apelativele "pisi","iubi" și-mi cântă manele,chiar....chiar nu am despre ce să vorbesc...

E cuminte totul,deocamdată.DEOCAMDATĂ.

Bun.Și zăcând așa în nefericirea mea prăpăstioasă...am descoperit rubrica Statistici de pe blogspot.

Sunt și fericită și dezgustată și amuzată și impresionată...toate la un loc.

70 de oameni au intrat aici tastând "futaiuri"(asta e avantaj-dezavantaj-ul de a numi un post "Futaiuri scurte de lungă",din dorința de a mă distra eu,sau pentru a distra pe altii,dar nicidecum,pentru a satisface sexual pe altii.).

Mă gândesc că așa rapid cum au intrat,cu doar un click,așa au și ieșit,dezamăgiți că pe acest blog nu se fute nimenea...

Mergând pe principiul "nu știu eu d-astea"...vă prezint statisticile...cu comentariile aferente.Deoarece și pentru că îmi permit.

Căutaţi cuvinte cheie

 

futaiuri 70: Atât zic.Sper ca niciunul din ăia 70 de inși să nu fie tatăl meu.

futaiuri scurte 20: N-am să socializez cu voi vreodată,mie-mi plac alea lungi.

futaiuri ca la carte 5: Sper ca cinci oameni să fie de ajuns ca să învăț și eu...ca la carte.

simina stefana blogspot 3:Ei,iată cineva care mă cunoaște personal și vrea să mă citească.Sau nu.Sau dupa au scris "futaiuri".Ew!

cele mai tari futaiuri 2:Hai bă,nene,reuniți-vă!În caz că voi ăștia doi,nu vă cunoașteți cu restul,nu-i nimic...Vă fac eu cinste cu un meniu la Spring. NU e bine să stați izolați.Pe bune!

futaiuri 2010 2:Deja alea din 2009 sunt expirate.Nu mai e maioneza bună.

futaiuri alese 2:E boring.I'm boring.

futaiuri cu blondi 2: Dar brunetele ce au?Îmi dau seama ce expresie trebuie c-au avut fețele celor doi când au văzut că o blondă scrie.

my futaiuri 2:Of,regizor nebunatic de filme porno ce ești!

guillame musso 2:În sfârșit doi oameni normali în căutarea unui autor de beletristică.Respect!

Asta a fost tot.

De mâine îmi voi numi posturile "sex"."sex oral","puță","păsărică".Și apoi aștept statisticile ca pe nu știu ce.