No olvides nunca que el primer beso no se da con la boca, sinó con los ojos. (Bernhardt)

Pe vremea când nu aveam blog,pe vremea când o ardeam pe Deviant Art,la greu,pe vremea când aveam nevoie de aşa ceva ca să mă descarc(şi încă mai funcţionează),pe vremea când...rupeam căte o filă,mă maturizam,priveam altfel totul,mă linişteam doar aşa...
E din categoria "Scrisori către suflete" pentru că sunt oameni la care am ţinut sau ţin intr-un fel sau altul,care m-au marcat într-un fel sau altul.
Unele scrisori par penibile si citindu-le ma ruşinez într-un fel sau altul...de altele nu-mi aduc aminte,adică întâmplările sunt înceţoşate.Dar toate ma fac să nu mă inhib,să continui să fac asta.

Scrisoare către destinatarul 1(4 mai 2008)

Noiemebrie 2006

Draga M.,

M-ai iubit!Stiu!Poate ai fost singurul.Nu spun...si eu te-am iubit,dar s-a evaporat.
M-ai iubit,dar n-ai stiut cum sa te porti ca sa tii in viata tot ce era viu in mine,ca sa nu ma plictisesti,sa nu ma sufoci.
Ai facut exact invers!
Nu-s o pisica de rasa careia ii place sa leneveasca in fiecare zi si sa fie mangaiata pe burta de catre stapan,ci o pisica vagaboanda careia ii place sa exploreze in fiecare zi alte locuri.
Vroiam sa explorez fiecare particica din tine,dar nu m-ai lasat.
Erai...prea aproape.
Imi stateai in gat,erai in fiecare ciob de sticla de vin,in fiecare strop de ploaie...
Si aveai mereau aceleasi texte ieftine....si nu-mi placeau.
Dar m-ai iubit...
Iubitule,stiu asta!Si eu te-am iubit,dar m-ai sufocat cu atatea prostii incat dragostea,draga de ea n-a stiut sa se salveze...
Cred ca-mi pare rau pentru asta...Sau ma mai gandesc!

Cu drag,
Simina

P.S.:Nu te mai iubesc!



Scrisoare către destinatarul 2(4 mai 2008)

Data imprecisa,variabila.

Dragul meu C.,

A fost un timp in care erai centrul Universului meu distorsionat si incredibil de negru.Tu erai pata de culoare.
Te-am iubit fara sa stiu insa ce iubesc.
Ai fost dragut,insa si ai incercat atunci sa-mi faci sufletul sa inteleaga ca tu nu ma vrei in felul acela.
Am plans,te-am blestemat,dar n-a tinut,pentru ca nu-s vrajitoare,nici nu stiam precis ce eram atunci.
N-ai ramas singur,tanjind dupa iubirea mea,ci ti-ai gasit o jumatate.
N-am sa comentez...Imi doresc doar sa nu mai vii sa te plangi la mine pentru ce-ti face ea.
Totusi acum mi-e putin sila sa ma mai gandesc la cum era sa te iubesc.
Mi-e lene pentru ca stiu ca era plictisitor de trist .
Nu-ti prea vine sa recunosti ca si tu ai fost de vina pentru multe...
Si-acum,dupa atata timp chiar nu-mi mai pasa ce faci acum,cum iti mai e,ce faci toata ziua...Mi-e lene sa ma mai gandesc la tine.
Insa pentru un singur lucru inca imi mai aduc aminte de tine.Pentru asta:
"Simi,incearca sa te gandesti mai mult la tine!Sa te gandesti la altii macar pe jumatate cat o faci pentru tine!"
Si stii ce?Multumesc!

Cu drag,
Simina

P.S.:Nu te mai iubesc!


Scrisoare către destinatarul 3(4 mai 2008)

Decembrie 2006(?)-Decembrie 2008(?)

Draga D.,

Intr-adevar asta e scrisoarea care nu va ajunge niciodata la tine.
Dar de ce sa spun "niciodata"cand eu am afirmat "never say never",demult...
Poate nu eram eu...
Ai fost singurul(pana acum)care mi-a tinut iubirea in incubatorul acela caldut si porivit.A stat acolo,atat cat a avut nevoie ca sa supravietuiasca mai mult decat celelalte.Atat de mult incat m-a facut curioasa si chiar mi-a pus multe intrebari.
De ce tu?De ce-am iubit pana acum atat de intens ca sa renunt si acum apari tu,si mai bine de un an si ceva,te iubesc ca o nebuna,obsesiv as putea spune...Intai ascunzand asta de tine si de ceilalti si apoi marturisindu-ti fara nicio frica.
Stiu ca m-am amagit singura cu toate coincidentele dragute care mi-au prelungit agonia.
Stiu asta,dar cred ca era "firewall-ul" meu,autoprotectia...
Crezand ca simti la fel,imi creasem propria mea lume,in care tu ma iubeai.
Dar recapituland....n-ai fost nici tu acela care sa ma faca sa iubesc cu adevarat...tu ai fost special pentru ca dragostea mea pentru tine a ajuns la un alt nivel.Ca intr-un "game",mi-am testat puterile "alaturi de tine"(da,in ghilimele pentru ca"noi doi" nu a existat niciodata).
Imi lipsesti acum si ma doare.
Se vorbeste despre tine si nu vreau sa aud,ma doare.
Ai spus ca tii la mine...dar nu asa cum imi doresc eu.
Inainte sa adormi,asculti melodii pe care eu ti le-am dat,crezand acum ca nici macar nu le mai ai si nu le-ai ascultat,dar tu le-ai pastrat....
Inca ma doare...
De ce provoci durere in sufletul meu,in acelas loc,in care provocai inainte dragoste?
Te-am pierdut o data si habar n-ai cat am tanjit sa te recuperez,te-am recuperat,dar mi-e frica sa nu te fi pierdut si acum fara ca macar sa stiu.
Plang iarasi...si de data asta plang pentru ca stiu ca la scrisoarea asta nu ai cum sa-mi raspunzi desi mi-as fi dorit.

Cu drag,
Simina

P.S.:Mp3-playerul meu si-a ales foarte prost momentul...Natasha Bedingfield-Soulmates.
Totusi,eu am scapat de o povara,pentru ca...nu te mai iubesc!

Scrisoare către destinatarul 4(4 mai 2008)

Martie 2008-Mai 2008

Draga R.(I.C.),

Cum sa incep?Cine esti de fapt?Cine esti?Cine sunt?Ce dracului se intampla?Tu ai stii sa-mi explici daca ti-as expune situatia?
Ok!M-am indragostit de tine!
Razi cat vrei,ia-ti tot timpul din lume.Sa-ti faci si o poza,nu te-am vazut niciodata razand.
Asta pentru ca nu stiu aproape nimic despre tine.Si incep sa ma enervez!
Dar tu tine minte,sunt indragostita de tine pana peste cap.
Cum asa?Te-am vazut si mi-a fost de-ajuns...
Off!Nu-ti stiu decat numele,unde inveti si...Ah!Sunt patetica!
Te vad aproape in fiecare zi.Atunci cand ma incumet sa ies din casa.
Si...ma privesti cu ochii tai mari si verzi si spui sec"Buna!".Eu incerc sa nu zambesc si sa raspund la fel de sec...pentru ca nici tu nu mi-ai zambit.
Sunt patetica!(Chestia asta ma ajuta,de-aceea repet!)
Cand te vad apropiindu-te,mi se rasuceste inima la 180 de grade si incepe sa se scurga.Asta de la departare!
Si tu...cred ca abia iti mai aduci aminte cum ma numesc eu...sau cine sunt.
Pe cuvant ca sunt patetica!
Sau...
In ultimul timp imi propun niste chestii nefolositoare.Ar fi timpul sa imi propun ceva util:sa nu mai simt nimic pentru tine,sa te uit!
Hocus-Pocus!Gata...
Sper ca am reusit!
Asta pana data viitoare cand te mai vad.
Si totusi,cred ca inima mea va sta la locul ei cand te voi vedea acum.

Cu drag,
Simina

P.S.:Oricum nu esti genul meu...Imi plac doar ochii tai verzi...Sau...
Oricum...
Nu te mai iubesc!De fapt,stai!Nu te-am iubit niciodata!Am fost doar atrasa de tine!
Imi vine sa rad!

(Un an mai târziu mă aflu aici...)
Scrisoare către destinatarul 5(31 octombrie 2009)

20 august-31 octombrie 2009(poate...)

Draga A.

Ce a fost?Ce a fost a fost si n-o sa mai fie sau...poate va mai fi daca eu ma gandesc prea mult ca e posibil sa mai fie...
Da,stiu ca nu intelegi nimic.Nici eu nu inteleg...Ai venit asa de repede cum ai plecat.
M-am simtit mai singura ca niciodata si am plans mai mult ca niciodata cand m-am vazut fara tine langa mine.(Mai ales atunci cand am trecut prin momentele cele mai grele din viata mea,cand a murit o persoana pe care am iubit-o mult,desi n-am stiut sa i-o arat).Desi n-ai fost niciodata fizic langa mine(si desi urma sa se intample asta)eu te-am simtit mereu langa mine.
(Ciudat!)
Si m-am indragostit repede(nici mie nu-mi place sa folosesc cliseul asta,dar sunt nevoita acum,n-am chef sa gasesc cuvinte elevate)si sincera sa fiu nici nu stiu daca vreau sa imi treaca la fel de repede...
Si am vrut sa fii tot ce mi-am dorit mereu...si ai fost,dar nu stiu de ce n-ai mai continuat.Si astazi mi-e sila sa mai caut explicatii pe care tu ar fi trebuit sa mi le dai...
Te-ai indoit de multe in privinta mea,probabil pentru tine au cantarit mai mult datile in care am gresit decat cele in care ti-am aratat ca tine la tine.
Si poate si eu am dreptul sa cred cum am crezut la inceput...ca poate ne-am jucat,ca a fost o joaca pentru tine.
Am vrut sa visez in continuare c-o sa fii al meu pentru toata viata(ce copila sunt!)si chiar credeam ca o sa fii TU...si poate in naivitatea mea...inca mai cred.
Am vrut sa ma tii in brate strans,sa ma incalzesti cu privirea ta,cu ochii tai verzi,in plina iarna,sa ma saruti cu buzele tale rosii,fierbinti si dulci,sa ma cuprinzi in brate si sa nu-mi mai dai drumul 10 minute si sa imi tai rasuflarea numai atingandu-ma,sa am grija de tine cand esti bolnav...sa ne plimbam prin parc si sa ni se para ca suntem doar noi doi,cerul si pamantul pe care pasim,sa ne pierdem printre cearsafuri...sa ma privesti in ochi,sa te privesc in ochi,sa ma iubesti,sa te iubesc...atat.
Pentru mine nu parea imposibil...
Pentru tine?
Dar a venit vremea sa nu mai traiesc in vise,sa ma trezesc.

Poate pe viitor o sa ne intalnim...intamplator sau premeditat si n-as vrea decat sa ma privesti in ochi si in prin ei sa vezi ca n-am mintit,ca tot ce-am simtit a fost atat de real...

"And I just wonder...do you ever think of me...anymore?"
"Con todo lo mas difícil es saber cuanto aguantare
Aveces lo mas sensato es retroceder.
Si supieras lo que me cuesta vivir sin ti
No tendrías razones para tratarme asi
Si supiera hacer lo que debo hacer
Nada tendría que temer.
Qué puedo hacer por
Creer que ya no estás aquí
Y qué decir si aún no entiendo bien
Cómo pudo ocurrir
Por qué se vuelve irreal
Toda esta farsa sin ti
Por qué me cuesta
Encontrar una razón de
Verdad para vivir."





"Será verdad que te vas
será verdad que es el fin
y qué mas da si al final
nunca podré olvidarme de ti"

Cu drag,
Stefana

P.S.:Te anunt eu daca....voi putea sa trec peste.



A doua scrisoare către destinatarul 5(11 decembrie 2009)

20 august '09-12 decembrie '09(00:20)

Draga A.,

M-am hotărât să-ţi mai scriu.Îmi dau seama că e "grav":niciunul nu a mai primit mai mult de o scrisoare.
Aşadar...îţi scriu din nou,dar îmi pare rău ca nu pot să dau scrisoarea cu parfumul meu şi să las urma buzelor mele date cu ruj pe foaia de hârtie...
Dar mă bucur,totuşi,că am făcut asta odată,demult...
Şi sunt o toantă.M-am apucat să recitesc nişte mesaje.Şi-am plâns,am sughiţat,am suflat nasul şi-am plâns din nou.
Pentru că mi-e dor,mi-e atat de dor...şi am atâtea întrebări care-mi tremură în minte,îmi tremură pe buze...şi rămân acolo.
Ţi-am spus c-am înţeles,dar n-am înţeles nimic.Poate că nici nu vreau.
E greu să fii şi tont şi încăpăţânat,să ştii!
Deocamdată nu eşti real,şi nici n-ai fost.Ai trăit şi trăieşti doar în mintea şi inima mea.Vreau să visez în continuare că în lumea asta largă am să-ţi întâlnesc măcar o dată privirea...şi nu vreau să plâng,vreau să râd atunci.Să-ţi cuprind obrajii cu palmele şi să te sărut.Şi după,poate o să plâng puţin,dar de fericire.
Gata.Tac.
Aşa nu merge...
"Nu ştiu dacă e bine să mă gândesc la ceva."
Nu...

În noaptea asta ,vreau să cred că am să plâng pentru toată viaţa.
Nu putem să secam şi noi,oamenii,de lacrimi,cum seacă râurile?
Vreau să fiu secătuită de lacrimi...







P.S.:Still can't say it's over(for me).

Cu drag,
Ştefana


10 luni mai târziu mă aflu în acelaşi "aici"(poate că nu mai are aceeaşi intensitate,dar...ultimele două scrisori sunt la fel de autentice ca atunci când au fost scrise)

Adiós, pero conmigo serás, irás adentro.

Partea a II-a.

Ma aflu tot aici...
Am impresia ca a venit momentul ala mult asteptat in care ma pot apleca asupra foii de hartie cu mai multa usurinta.
Am scris atat de mult(si totusi atat de putin)si intotdeauna am facut-o cu o incarcatura asupra mea,dar acum e diferit,acum iese totul din mine,din fiecare fir de praf care ma alcatuieste.
Am sentimentul ca ma misc ca o bruta printre lucruri fine,casante,habar n-am daca sunt normala,pentru ca nu stiu ce e normalul si care e limita lui.
Nu ma inteleg si n-am stat sa ma analizez niciodata.
De ce sunt asa si nu altfel?Nu stiu!Mi-ar fi mai usor,poate,sa ma intreb de ce am ochii albastri si nu verzi...Dar de ce sunt asa de aiurita emotional,psihic...?Asta e mai greu si de intrebat,dar si de raspuns.
Caci sufar de mania persecutiei.
Nu suport sa nu stiu ce se intampla in afara mea si tot ce are legatura cu mine,trebuie sa stiu.
Sunt vulgara,uneori.Injur degeaba.Uneori cu un motiv bine intemeiat...si cu toate astea ma suporta destui prieteni.
Si daca-mi aduc aminte bine de Blanche Dubois din "Un tramvai numit dorinta",la fel ca ea consider ca "viata mea a depins intotdeauna de bunatatea primului venit",de atentia acordata de el,drept pentru care nu pot spune prea usor "nu" la ceva ce consider ca mi se cuvine,imi ia o secunda sa ma atasez de ceva/cineva si-un car de ani sa imi revin dupa,sa renunt la ce mi se cuvenea de drept,la ce mi se spune,dintr-o suflare,ca nu mai am.
Sufar de paranoia,creez legaturi,potrivesc cuvinte cu sentimente si invers.Nici acum nu vreau sa fiu paranoica,dar tind sa cred ca pana acum am anticipat destule evenimente care-mi dau dreptul sa fiu asa.
Ma indragostesc repede si iremediabil de orice lucru marunt fara valoare sau de oricare alt lucru,dar maret.Ma indragostesc in fiecare zi,de un cer albastru,sau de unul instelat,de un zambet de copil,de un actor,de esenta unui parfum.
Inseamna ca am gasit si ceva frumos care zace in mine.
Sunt aia care te minte in fata,daca i se pare in regula sa te minta in fata,daca nu,iti spune adevarul.
Sunt aia care a fumat o buna bucata de vreme,dar care s-a lasat(si care nu poate spune "nu"daca i se ofera un fum;iar ajungem aici?)
Sunt aia care trece prin anumite stari,care joaca diferite roluri.
Sunt aia cu care ti-ai putea insela prietena,dar doar ca sa-ti demonstreze cat de "barbat"esti.(iar ajungem la vulgaritate si tendinta de a spune mereu da si niciodata nu)
Sunt aia care a avut odata un sentiment prea puternic cum ca l-ar fi gasit pe "el".Nu vreau sa fiu paranoia iar,dar,mai am timp,din cate stiu eu.
Partea proasta e ca nu stie nimic.
A trecut atata timp si ea inca nu stie nimic.Nu stie de unde a plecat,unde a ajuns si ce-ar trebui sa faca.Incotro?
N-are remuscari si nici regrete.
Stie ca-si doreste ceva,dar nu stie ce si nici daca ar vrea sa afle ce-si doreste.
Doar ca nu mai vrea sa complice lucrurile,abia a invatat cum sa nu mai faca asta.
Vrea sa se desprinda de toate,sa dezlege fiecare nod legat de bucata de roca dura din stanga pieptului ei.
N-a fost niciodata indemanatica,n-are simt practic.
E cea care crede ca are suflet de artist,ca traieste prin prisma culorilor sau a carbunelui moale si negricios,prin prisma unei linii melodice,prin prisma literelor,cuvintelor,frazelor.
Dar merge acolo unde n-a fost niciodata:INAINTE,unde i-ar placea sa lase toate legaturile facute,iar apoi sa se intoarca si sa mearga INAPOI,asa cum a facut-o intotdeauna.


P.S.:Cat de tare am putut sa te iubesc...numai eu am sa stiu;orgoliul ma impiedica sa ti-o spun si tie(oricum nu te ajuta la nimic).

En la página de nosotros mismos tu cuerpo escribe.

-Vrei să faci asta?Te întreb:Vrei să faci asta?
-Vreau.
-Vrei să uiţi?
-Vreau.
-Ai ezitat.
-Nu,nu am ezitat,doar că...
-Doar că ţi-e teamă că n-o să te ţii nici de data asta de promisiune,nu?
-Da.Mi-e teamă.
-Hai să-ţi explic...Tu eşti cea căreia întotdeauna îi place să facă legături,legături care nu ţin niciodată, eşti cea căreia îi place să le potrivească, dar eşti cea care trăieşte fiecare lucru mărunt la intensitatea care nu i se cuvine, eşti cea care nu ştie să zică nu, eşti cea care,dacă e întrebată,poate să spună că n-are regrete,remuşcări sau resentimente,dar care crede toate astea abia după mult timp, şi eşti cea care trebuie să se oprească, aici,acum.
-Eu sunt cea care plânge şi apoi râde,dar care nu ştie dacă lacrimile de pe obraji sunt provocate de hohotele de râs.Eu sunt aceea care mai poate să facă ceva?

-Nu,tu eşti cea care trebuie să spună nu.
-Nu!
-Priveşti înapoi?
-Nu!Dar nu mă schimb.Merg înainte.Mi-ar placea tare mult să merg înainte...n-am facut asta niciodată.